// JavaScript Document
var nr_pag_colectii_stiinte=15, nr_pag_colectii_istorie=4, nr_pag_colectii_arheologie=4, nr_pag_colectii_arta=11, nr_pag_colectii_etnografie=1, nr_pag_ecomuzeul=2, nr_pag_vad=9, nr_pag_utile_vad=3, nr_pag_istoric_muzeu=6, nr_pag_istoric_bihor=11, nr_pag_colectii_vulcan=1, nr_pag_colectii_ady=4, nr_pag_acum=8, nr_pag_stand_muzeu=5, nr_pag_santiere_arheo=3, nr_pag_santiere_stiintele_naturii=2, nr_pag_arii_protejate=1, nr_pag_expo_naturale=1, nr_pag_expo_istorie=1, nr_pag_expo_arheologie=1, nr_pag_expo_arta=1, nr_pag_expo_etnografie=1, nr_pag_expo_iosif_vulcan=2, nr_pag_expo_ady_endre=4, nr_pag_expo_aurel_lazar=2, pagina_activa=0, ultima_pagina=0, am_schimbat_pagina=0;
var colectii_stiinte='', colectii_istorie='', colectii_arheologie='', colectii_arta='', colectii_etnografie='', colectii_vulcan='', colectii_lazar='', colectii_ady='', text_acum='', stand_muzeu='';
var ecomuzeul='', vad='', utile_vad='', istoric_muzeu='', istoric_bihor='', santiere_arheologie='', santiere_stiintele_naturii='', arii_protejate='', expo_naturale='', expo_istorie='', expo_arheologie='', expo_arta='', expo_etnografie='', expo_iosif_vulcan='', expo_ady_endre='', expo_lazar='';
var scroll_on=0, pozMouseSB=0, dif_sus=0, dif_jos=0;
colectii_stiinte_ro='Secţia de Ştiinţele Naturii a fost fondată în anul 1971, avînd ca obiectiv fundamental cercetarea, conservarea şi dezvoltarea colecţiilor de geologie, paleontologie şi biologie, colecţii deţinute anterior de Secţia de Istorie (din 1952). Bazele acestor colecţii au fost puse de Tiberiu Jurcsák şi colaboratorii săi începînd din 1950 şi apoi îmbogăţite de personalul ştiinţific al secţiei. Datorită muncii perseverente a colectivului, patrimoniul secţiei a crescut în mod constant, la ora actuală aceasta deţinînd un număr de peste 142.200 de obiecte de patrimoniu înregistrate, din care peste 84.000 din domeniul geologiei-paleontologiei şi peste 48.000 din domeniul biologiei.
Colecţiile sînt structurate pe două domenii: primul reprezintă paleontologia şi evoluţia geologică a zonei de vest a României, remarcîndu-se vertebratele marine triasice, plantele fosile din Jurasicul inferior, dinozaurii din Cretacic şi vertebratele din Pleistocen; al doilea domeniu este cel de biologie, cu colecţii de botanică şi zoologie, dintre care merită atenţie colecţia malacologică şi cea oologică
A. A. COLECŢII BIOLOGICE
1. 1. Colecţia botanică
Descriere: Colecţia de botanică (nr. total exemplare: 5000, nr. de specii: 400) este alcătuită din trei părţi: colecţia Schreiber Theodor (ierbar ce datează din 1866), colecţia Simonkai Lajos, ce a intrat în colecţia muzeului în 1954, şi ierbarul întocmit de specialiştii muzeului. Colecţia Schreiber conţine 820 file de ierbar cu 1537 exemplare ce provin din toată Europa şi din Munţii Apuseni şi Rodnei, obţinute la schimb cu mari botanişti europeni ai epocii respective, cea mai veche dată de colectare fiind 1832. Colecţia Simonkai are 1563 de exemplare de plante din România. Restul exemplarelor de plante colectate în ultimele decenii ale secolului trecut provin din judeţele din nord-vestul României şi din Munţii Apuseni.
2. Colecţii zoologice
2.1.Colecţia malacologică
Colecţia de malacologie cuprinde cochilii de moluşte din clasele Gastropoda, Lamellibranchiata şi Cephalopoda (6062 de exemplare din 1100 de specii), colectate începînd din 1914 şi provenind din toate zonele României, din Europa şi aproape toate oceanele lumii (Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Israel, Africa, America de Nord, Centrală şi de Sud, Oceanul Indian, Indonezia, Japonia, Noua Zeelandă). O parte a colecţiei e constituită din colecţia de Melanopsidae a dr. Tóth Mihály (descoperitorul punctelor fosilifere de la Betfia, localitatea tip pentru Biharian). Sînt incluse şi o parte din colecţia dr. Karl Brancik (1842-1915), fondatorul Muzeului şi Societăţii de Ştiinţele Naturii din Trencin (Slovacia), care a realizat schimburi cu 125 de instituţii ştiinţifice din lume, precum şi o parte din colecţia reputatului malacolog român prof. dr. doc. Al. V. Grossu (4800 de specimene din 400 de specii autohtone). Printre acestea se află numeroase exemplare de Alopiinae endemice, precum şi specii relicte din Bihor (Melanopsis parreyssi, Theodoxus prevostianus).
2.2.Colecţia entomologică
Colecţia de entomologie, aflată în curs de prelucrare, cuprinde peste 4600 de exemplare colectate începînd din 1952 şi aparţinînd la peste 500 de specii reprezentative de insecte din ordinele Coleoptera, Orthoptera, Dictyoptera, Odonata, Hymenoptera, Diptera, Lepidoptera, Heteroptera, Homoptera, Dermaptera, Trichoptera, Neuroptera, Plecoptera şi Ephemeroptera din fauna României, precum şi Coleoptere şi Lepidoptere din Europa, America de Nord şi de Sud, Africa, Asia şi Australia. Colecţia include specii rare şi ocrotite ca Rosalia alpina, Morimus funereus, Lucanus cervus sau Cerambyx cerdo, precum şi Ornithoptera (Troides) goliath procus, al doilea fluture ca mărime din lume.
2.3. Colecţia oologică
Colecţia oologică, cea mai mare de acest gen din Europa Centrală şi de Est, are o valoare ştiinţifică inestimabilă (nr. de exemplare: 14.000, număr de genuri: 365, 660 de specii), cuprinzînd specii de păsări din următoarele ordine: Struthioformes, Rheiformes, Casuariiformes, Tinamiformes, Gaviiformes, Podicipediformes, Procellariiformes, Pelecaniformes, Ciconiiformes, Phoenicopteriformes, Anseriformes, Falconiformes, Galliformes, Gruiformes, Charadriiformes, Columbiformes, Psittaciformes, Cuculiformes, Strigiformes, Caprimulgiformes, Apodiformes, Coraciiformes, Piciformes, Passeriformes. Colecţia este alcătuită din trei părţi, cea mai însemnată provine din colecţia lui Ladislau Dobay. A doua parte o reprezintă colecţia lui Ernest Andrássy şi o mai mică parte provine din colectările făcute de specialiştii muzeului, Tamás Béczy, Kováts Ludovic şi Poliş Rozalia. Colecţia cuprinde peste 3.600 de ponte provenind din Europa, Asia, Africa, America de Nord, America. de Sud şi Australia. Perioadele din care datează materialele din colecţie depăşeşte 100 de ani, cel mai vechi ou este de Struthio camelus din Sahara egipteană şi datează din 1860, dar un număr considerabil de ponte provine din ultimele două decenii ale secolului XIX, însă cele mai multe avînd perioada de colectare din primele decenii ale secolului XX. Pentru ţara noastră cel mai bine sînt reprezentate speciile cuibăritoare din centrul ţării, colecţia reprezentînd 80% din speciile de păsări cuibătoare din ţară.
2.4.Colecţia ornitologică
Colecţia de ornitologie cuprinde balguri, exemplare naturalizate şi schelete (nr. de exemplare: 1829, nr. de specii: 207), cu specii din ordinele: Rheiformes, Casuariiformes, Gaviiformes, Podicipediformes, Pelecaniformes, Ciconiiformes, Phoenicopteriformes, Anseriformes, Falconiformes, Galliformes, Gruiformes, Charadriiformes, Cuculiformes, Columbiformes, Strigiformes, Caprimulgiformes, Apodiformes, Coraciiformes, Piciformes, Passeriformes. Cele mai reprezentative specii sînt: răpitoare de zi şi de noapte, ciocănitori, dropie, barză albă şi neagră, raţe, gîşte, lopătar, corcodei, cocor, cocoş de munte, păsări cîntătoare etc.
2.5. Colecţia de mamifere
Colecţia de mamifere cuprinde exemplare naturalizate şi schelete (nr. de exemplare: 350, nr. de specii: 58), cu specii reprezentative colectate din nord-vestul României. Speciile cele mai reprezentative provin din ordinele: Rodentia, Insectivora, Chiroptera, Lagomorpha, Artiodactylia, Carnivora.
B. COLECţII PALEONTOLOGICE
1. Colecţia de vertebrate marine din Triasicul mediu
Printre colecţiile de o importanţă ştiinţifică deosebită se numără vertebratele marine din Triasicul mediu provenite de la Peştiş şi Lugaşu de Sus, jud. Bihor, cu o vîrstă aproximativă de 240 de milioane de ani. Printre speciile cunoscute de aici sînt: reptile marine (Mixosaurus cf. helveticus, Proganochelys sp., Psephoderma sp., Placochelys aff. placodonta, Placodus gracilis, Pachypleurosaurus sp., Simosaurus sp., Terratosaurus sp.) şi peşti (Hybodus reticulatus, Hybodus cf. multiconus, Acrodus cf. lateralis, Palaeobates angustissimus, Serrolepis cf. suevicus, Gyrolepis quenstedti). Reptilele Tanystropheus biharicus Jurcsák şi Nothosaurus transsylvanicus Jurcsák sînt specii noi pentru ştiinţă, reprezentate prin holotipuri şi alte specimene provenite din localităţile tipice.
2. Colecţia de vertebrate din Cretacicul timpuriu - Cornet
Colecţia de vertebrate din Cretacicul timpuriu - Cornet cuprinde material osteologic dezarticulat ce au aparţinut în proporţie de 80% dinosaurilor din grupul ornithopodelor (Dryosauridae, Camptosauridae, Iguanodontidae) şi grupul nodosauridelor. Mai rare sînt fragmentele scheletice ale pterosaurilor: Gallodactylus, Dsungaripterus şi Pterodactyloidae. Au fost descrise din această colecţie două specii noi de păsări: Eurolimnornis corneti şi Palaeocursornis biharicus. Depozitul fosilifer Lentila 204 Cornet a fost descoperit în 1978 într-o mină de exploatare a bauxitei. Vîrsta depozitului de bauxită din care provin oasele este: Berriasian terminal - Valanginian (eventual Hauterivian bazal).
3. Colecţia de plante fosile
Colecţia constă din impresiuni şi compresiuni de diverse organe vegetative ale plantelor din ordinele Chlorophyta, Pteridophyta, Gymnospermatophyta, Angiospermatophyta. Primul exemplar a fost colectat în 1945 din şisturile argiloase ale Formaţiunii de Şuncuiuş (Jurasic inferior). Colecţia conţine exemplare de diverse vîrste geologice, începînd din Carbonifer şi Permian, continuînd cu Triasic, Jurasic şi Cretacic, apoi cu cele din Paleogen şi Neogen, pînă la Pleistocen şi Holocen. Cele mai multe exemplare provin din Jurasicul inferior în facies continental, din Munţii Pădurea Craiului. Unele dintre acestea aparţin unor taxoni rari, exotici, cu importanţă paleofitogeografică sau stratigrafică: Equisetites arenaceus, Equisetites muensteri, Selenocarpus muensterianus, Dictyophyllum muensteri, Dictyophyllum nilsoni, Clathropteris meniscioides, Nilsonia comptula, Phoenicopsis speciosa, Phoenicopsis angustifolia, Podozamites angustifolius, Sphenopteris obtusifolia, Cladophlebis rumana, Cladophlebis virginiensis. Alţi taxoni sînt noi pentru ştiinţă, ca genul şi specia Receaphyllum grandis Czier, speciile Cladophlebis semakai Czier, Cladophlebis silvaeregis Czier.
4. Colecţia de vertebrate pleistocene inferioare de la Betfia
Colectia de vertebrate pleistocene inferioare de la Betfia (cu o vârsta aproximativa de 1,5 milioane de ani) au furnizat peste 200 de specii de vertebrate, printre care si specii noi pentru stiinta (ex. pasărea Palergosteon tothi, amfibienii Pliobatrachus langhae şi Parahynobius betfianus). Dintre formele fosile citate, salamandra primitivă Parahynobius betfianus (Hynobiidae, familie care are astăzi o distribuţie asiatică) nu se cunoaşte decît de la Betfia 9C, singurul loc din Cuaternarul Europei în care a fost identificată, precum şi batracianul Pliobatrachus langhae, ultimul reprezentant al palaeobatrachidelor. Dintre şopîrlele dispărute putem menţiona Pseudopus pannonicus (o şopîrlă apodă), iar dintre şerpi, Elaphe paralongissima.
5. Colecţia de mamifere fosile şi subfosile
Colecţia constă din diverse piese scheletice de mamifere, coarne, fragmente de fildeşi, dinţi izolaţi, aglomerate şi complexe de oase, oase cimentate; eşantioane cu dinţi sau resturi osoase in situ; oase cu deformaţii patologice; piese scheletice din ingluvii; coprolite; mulaje şi impresiuni, amprente (de muşcături, de gheare, plantare); oase cu urme mecanice şi termice; coprolite; mulaje şi impresiuni, amprente (de muşcături, de gheare, plantare); oase cu urme mecanice şi termice; unelte din coarne, dinţi, oase; pandantive. Materialul provine mai ales din colectări, sondaje paleontologice şi săpături, la care se adaugă cîteva donaţii şi achiziţii. Primul exemplar a fost colectat în 1895, din Villafranchianul de la Oradea (Dealul Viilor). Colecţia conţine exemplare din Sarmaţian, Ponţian, Pliocen, Villafranchian, Pleistocen, Paleolitic, Neolitic, Epoca Bronzului, timpurile istorice pînă la prefeudalism. Speciile provin din Crişana, Transilvania, Banat, Oltenia şi cuprind următoarele ordine: Insectivora, Carnivora, Chiroptera, Proboscidea, Perissodactyla, Artiodactyla, Rodentia, Primates. Exemplarele mai vechi decît Pleistocenul superior aparţin unor taxoni rari, printre care se numără Allophaiomys pliocaenicus, Lagurus pannonicus, Pliomys episcopalis, Deinotherium giganteum Kaup, Anancus arvernensis, Archidiskodon meridionalis, Sus erymanthius, Canis lupus mosbachensis, Homotherium moravicum, Ursus deningeri, Dicerorhinus etruscus, Bison schoettensacki. Cele mai multe exemplare provin însă din depozite cavernicole pleistocen superioare şi postglaciare, respectiv din diverse nivele arheologice.
6. Colecţia de păsări fosile şi subfosile
Colecţia constă din diverse piese scheletice şi oase cu urme de prelucrare. Materialul provine din colectări şi săpături, la care se adaugă cîteva donaţii. Primul exemplar a fost colectat în 1950, de la Vadu Crişului. Colecţia conţine exemplare de diverse vîrste geologice, începînd din Neocomian, continuînd cu cele din Neogen, apoi Cuaternar, Pleistocen şi Holocen, pînă la Neolitic, Bronz, Hallstadt, subactual. Din Biharianul de la Betfia 5 au fost descrise speciile noi Pelargosteon tóthi Kretzoi, Corvus betfianus Kretzoi, precum şi subspecia nouă Perdix perdix jurcsáki Kretzoi. Ornitofauna cea mai diversificată se cunoaşte de la punctul fosilifer Betfia 9 cu peste 60 de specii diferite.
The Natural Sciences Department was founded in 1971. Its main purpose is to research, preserve and develop the geology, palaeontology and biology collections that used to be in the custody of the History department, since 1952. Tiberiu Jurcsák and his collaborators were responsible with the basis of this large collection. In the present days, the patrimony of the Natural Sciences department reaches a number of over registered 142.200 objects of which, 84000 are in the geology-palaeontology field and over 48000 are in the field of biology.
A. THE BIOLOGY COLLECTION
1. The botany collection
The botany collection contains a total number of 5000 objects of which, 400 species. It includes the Schreiber Theodor collection (a herbarium from 1866), Simonkai Lajos collection (from 1954) and the herbarium made by the museum’s specialists. The Schreiber collection contains 820 sheets with 1537 specimens coming from all over Europe and the Apuseni and Rodnei Mountains obtained in exchange from great European botanists of those times. The oldest collection is dated 1832. The Simonkai collection contains 1563 specimens from Romania.
2.The zoology collection
2.1. The malacology collection
It contains mollusc shells of the Gastropod, Lamelibranchiate and Cephalopod families (6062 specimens of 1100 species) that were collected starting with 1914 and coming from all over Romania, Europe and almost all the oceans of the world (Atlantic ocean, Northern Sea, Israel, Africa, North, Central and South America, Indian ocean, Indonesia, Japan, New Zeeland). Other collections are the Melanopsidae collection of dr. Tóth Mihály – the discoverer of the fossil point of Betfia; a part of dr. Karl Brančik’s (1842-1915), the founder of Natural Sciences Museum and Society from Trenčin (Slovakia) and a part of dr. doc. Al. V. Grossu’s collection (4800 specimens of 400 autochthonous species).
2.2.The entomologic collection
The entomologic collection is now being prepared and it contains over 4600 specimens collected starting with 1952 and belonging to over 500 representative insects species of Coleopteran, Orthoptera, Dictyoptera, Odonata, Hymenoptera, Diptera, Lepidoptera, Heteroptera, Homoptera, Dermaptera, Trichoptera, Neuroptera, Plecoptera and Ephemeroptera families of the Romanian fauna and also Coleopteran and Lepidoptera families from Europe, North and South America, Africa, Asia and Australia. The collection also includes rare and protected species like, for example, Rosalia alpina, Morimus funereus, Lucanus cervus or Cerambyx cerdo, and also Troides goliath procus – the second butterfly in the world, in terms of size.
2.3. The egg collection
It is the largest egg collection in the Central and Eastern Europe of an inestimable scientific importance. It contains 14000 genders and 365660 species of the following families: the Struthioniformes, Rheiformes, Casuariiformes, Tinamiformes, Gaviiformes, Podicipediformes, Procellariiformes, Pelecaniformes, Ciconiformes, Phoenicopteriformes, Anseriformes, Falconiformes, Galliformes, Gruiformes, Charadriiformes, Columbiformes, Psittaciformes, Cuculiformes, Strigiformes, Caprimulgiformes, Apodiformes, Coraciiformes, Piciformes and Passeriformes.
The collection is made by three main parts of which, the most important comes from Ernest Andrássy’s collection, while the rest is the outcome of museum specialists’ collection (Tamás Béczy, Kováts Ludovic and Poliş Rozalia).
It contains over 3600 specimens coming from Europe, Asia, Africa, North and South America and Australia. The oldest egg is Struthio camelus, from Egyptian Sahara and it is dated 1860. The most represented species are those from Romania, representing 80% of our country’s bird species.
2.4. The ornithorhynchus collection
This collection contains naturalized specimens and skeletons – 1829 specimens of 207 species from the following families: Rheiformes, Casuariiformes, Gaviiformes, Podicipediformes, Pelecaniformes, Ciconiformes, Phoenicopteriformes, Anseriformes, Falconiformes, Galliformes, Gruiformes, Charadriiformes, Cuculiformes, Columbiformes, Strigiformes, Caprimulgiformes, Apodiformes, Coraciiformes, Piciformes and Passeriformes.
The most representative are night or day prey birds, bustard, white and black stork, ducks, geese, spoon bill, crane, mountain cock, singing birds etc.
2.5. The mammalian collection
It contains 350 specimens of 58 species, naturalized or skeletons, collected from the north-west of Romania. The most representative belong to the following families: Rodentia, Insectivora, Chiroptera, Lagomorpha, Artiodactylia, and Carnivora.
B. THE PALAEONTOLOGY COLLECTION
1. The Medium Triassic marine vertebrate collection
This collection is one of utmost importance, with specimens found in our district (Peştiş and Lugaşu de Sus) aged approximately 240 million years. Among the known species are marine reptiles (Mixosaurus cf. helveticus, Proganochelys sp., Psephoderma sp., Placochelys aff. placodonta, Placodus gracilis, Pachypleurosaurus sp., Simosaurus sp., Terratosaurus sp.) and fish (Hybodus reticulatus, Hybodus cf. multiconus, Acrodus cf. lateralis, Palaeobates angustissimus, Serrolepis cf. suevicus, Gyrolepis quenstedti) together with other new species.
2. Vertebrate collection of early Cretaceous
It contains dislocated osteological material that used to belong in an 80 percent to dinosaurs of the ornithopod family (Dryosauridae, Camptosauridae, Iguanodontidae) and nodosaurus family; rare skeleton fragments of pterosaurus: Gallodactylus, Dsungaripterus and Pterodactyloidae. We have described two new bird species: Eurolimnornis corneti and Palaeocursornis biharicus. The fossil deposit 204 Lentil Cornet was discovered in 1978 in bauxite mine. The age of the bauxite deposit from where the exhibits come is supposed to be the terminal Berriasian – Valanginian (possibly, the basal Hauterivian).
3.The collection of fossil plants
This collection consists of impressions and compressions of different vegetative organs of plants belonging to the Chlorophyta, Pteridophyta, Gymnospermatophyta and Angiospermatophyta families. The first exhibit has been collected in 1945 from the argillaceous schists of the Şuncuiuş Formation (lower Jurassic). The collection contains exhibits from different geologic ages, starting with Carbonifer and Permian ages, Triassic, Jurassic and Cretacic, then, Palaeogene, Neogen to Pleistocene and Holocene. Most of the exhibits come from the lower Jurassic in continental facies, from the Pădurea Craiului Mountains. Some of them belong to rare and exotic taxons, having a paleo-phyitogeographical or stratigraphical importance: Equisetites arenaceus, Equisetites muensteri, Selenocarpus muensterianus, Dictyophyllum muensteri, Dictyophyllum nilsoni, Clathropteris meniscioides, Nilsonia comptula, Phoenicopsis speciosa, Phoenicopsis angustifolia, Podozamites angustifolius, Sphenopteris obtusifolia, Cladophlebis rumana, Cladophlebis virginiensis. Other taxons are new for science, as, for example the gender and species Receaphyllum grandis, the species Cladophlebis semakai, Cladophlebis silvaeregis.
4.The collection of lower Pleistocene vertebrates from Betfia
This collection (with an age of about 1,5 million years) gave us more than 200 vertebrate species among which new species for science (the Palergosteon tothi bird and the amphibians Pliobatrachus langhae and Parahynobius betfianus ). Among the fossil forms mentioned above, the primitive salamander Parahynobius betfianus (the Hynobiidae family that has nowadays an Asian distribution), we only know of the existence of Betfia 9C, the only place in the European Quaternary where it has been identified and also, the palaeobatrachus Pliobatrachus langhae, the last representative of this family. Among the extinct lizards we can name Pseudopus pannonicus (an apod lizard) and among the snakes, Elaphe paralongissima.
5.The collection of fossil and sub-fossil mammalians.
The collection consists of different skeleton pieces, horns, ivory, teeth, agglomerates and bone complexes, cemented bones, teethed specimens or bone leftovers in situ, bones with pathological deformations, coprolites, moulds and impressions, imprints (bites, claws), bones with mechanic and thermal traces, tools made of horns, teeth, bones, pendants. The material comes mainly from collections, palaeontologic surveys and diggings, to which there are added dome donations and acquisitions. The first specimen was collected in 1895, from Oradea’s Villafranchian (Dealul Viilor). The collection contains specimens from Sarmatian, Pontian, Pliocene, Villafranchian, Pleistocene, Palaeolithic, Neolithic, Bronze Age, the historic ages until pre-feudalism. The species originate in Crişana, Transilvania, Banat, Oltenia and belong to the following order: Insectivora, Carnivora, Chiroptera, Proboscidea, Perissodactyla, Artiodactyla, Rodentia, Primates. The specimens that are older than superior Pleistocene belong to very rare taxons, of which we can name the Lagurus pannonicus, Deinotherium giganteum Kaup, Anancus arvernensis, Archidiskodon meridionalis, Sus erymanthius, Canis lupus mosbachensis, Homotherium moravicum, Ursus deningeri, Dicerorhinus etruscus, Bison schoettensacki. Most of the specimens come from Pleistocene cavern deposits, superior and post-glacial, from different archaeological levels.
6.The collection of fossil and sub-fossil mammalians.
The collection consists of different skeleton and bone pieces with traces of processing. The material comes from collections and diggings to which some donations can be added. The first specimen has been collected in 1950, at Vadu Crişului. It contains specimens belonging to different geological ages, starting with the Neocomian, Neogen, Quaternary, Pleistocene and Halocene until Neolithic, Bronze and Hallstadt. At Betfia 5 there were discovered and described new species Pelargosteon tóthi Kretzoi and Corvus betfianus Kretzoi and the subspecies Perdix perdix jurcsáki Kretzoi. The most diverse ornithorhynchus fauna is known at the Betfia 9 point, with more than 60 different species.
Az oldal fejlesztés alatt.
Secţiile de Istorie şi Arheologie ale Muzeului Ţării Crişurilor deţineau la 31 decembrie 2010 un patrimoniu de 224.161 de piese muzeale aparţinând colecţiilor de piese tridimensionale, colecţiei de numismatică (inclusiv medalii, decoraţii şi plachete), colecţiilor documentare şi colecţiei de carte veche.
Colecţia generală de piese documentare este alcătuită din: documente istorice diverse (23%); fotografie istorică (20%); invitaţii şi programe (20%); afişe (15%); periodice (10%); carte documentară (5%), documente referitoare la istoria instituţiei (2%); planuri, hărţi şi grafică istorică (2%).
Secţia de Istorie
Secţia de istorie deţine următoarele colecţii:
Colecţiile de documente conţin documente emise de oficialităţile statului, de instituţii de învăţământ şi de cultură, de instituţii bancare, de întreprinderi economice, dar şi de persoane particulare, cu o valoare deosebită pentru reconstituirea istoriei medievale, moderne şi contemporane a acestui spaţiu geografic. Amintim documentele referitoare la revoluţia din 1848-1849, la primul război mondial şi Unirea din 1918, la evenimentele celui de-al doilea război mondial.
Colecţia de fotografie istorică, cu piese începând din anii '60 ai secolului XIX şi până azi, ilustrează realităţi din Oradea şi alte localităţi, unele reprezentând clădiri şi monumente astăzi dispărute, cărţi poştale ilustrate, fotografii de familie. Colecţia este importantă din punct de vedere documentar, dar şi din punct de vedere al istoriei fotografiei, conţinând fotografii timpurii din anii '60 ai sec.XIX, fotografii realizate în tehnici speciale etc.
Colecţia de planuri, hărţi şi grafică istorică conţine stampe, gravuri, desene, hărţi şi atlase vechi din secolele XVI-XIX, cu referire la Oradea şi Bihor, dar şi la un spaţiu mai larg, în principal central-european.
O colecţie deosebită este aceea de istoria instituţiei, care cuprinde documente deosebit de valoroase cu privire la începuturile şi evoluţia instituţiei muzeale orădene începând de la 1872 până la zi.
Colecţia de arme cuprinde atât arme albe şi accesorii, cât şi arme de foc din epoca medievală, modernă şi contemporană.
Colecţia de carte veche cuprinde în principal carte veche străină din secolele XVI-XVIII, mai ales cu tematică istorică şi religioasă, dar şi carte veche românească de sec. XVII-XVIII. Menţionăm ca piese de excepţie trei tipărituri din perioada 1643-1661 aparţinînd vechii tipografii din Oradea, dintre care una fiind celebra Biblie tipărită în 1660-1661.
Dintre obiectele de epocă modernă şi contemporană menţionăm ceasurile, instrumentele şi aparatele muzicale vechi, precum şi aparatura veche (aparate de fotografiat, maşini de scris, fonograf, aparat de proiecţie cinematografică etc.). O menţiune aparte pentru colecţia memorială Aurel Lazăr şi pentru colecţia de istoria farmaciei. La toate acestea se adaugă o gamă foarte largă şi diversă de obiecte de uz cotidian.
The History and Archaeology Departments of the "Tara Crisurilor" Museum held on 31st of December 2005 a patrimony consisting of 205.140 objects classified into: three-dimensional collection, numismatic collection (including medals, decorations and plaquettes), documents collection and old-book collection.
The collection of documents is made up by historical documents (23%), historical photography (20%), programmes and invitations (20%), posters (15%), periodicals (10%), documentary books (5%), documents of the institution (2%), plans, maps and historical graphics (2%).
The weapons collection contains both white weapons and accessories, fire weapons from the medieval, modern and contemporary periods.
The old-book collection contains mainly foreign old books from the 16th – 18th century, most of them having a historical and religious thematic, but also Romanian old books from the 17th – 18th century. There are three exceptional pieces, three prints from 1643 – 1661, belonging to the old printing house from Oradea, among which, there is the famous Bible printed in 1660 – 1661.
The documents collection contains documents issued by the state, schools, cultural institutions and banks officials that have a great value for the reconstruction of the medieval, modern, and contemporary historical reality of this area. There are several documents relating to the 1848 – 1849 revolution, to the First World War and the Unification in 1918 and the Second World War.
The historical photography collection contains pieces starting with 1860 and ending with the present days, illustrating different realities from Oradea and other cities, representing buildings and lost monuments, postal cards, family photographs. The collection’s importance lays in the value of the documents but also in the history of photography for the particularities of the techniques.
The maps and historical graphic collection contains stamps, engravings, drawings, maps and old atlases from the 16th – 19th century, referring to Oradea and Bihor and other areas of the Central-Europe.
The collection referring to the institution’s history is also one of great importance because it contains valuable documents regarding the beginnings and the development of the museum from Oradea, starting with 1872 until nowadays.
Az oldal fejlesztés alatt.
Secţiile de Istorie şi Arheologie ale Muzeului Ţării Crişurilor deţineau la 31 decembrie 2010 un patrimoniu de 224.161 de piese muzeale aparţinând colecţiilor de piese tridimensionale, colecţiei de numismatică (inclusiv medalii, decoraţii şi plachete), colecţiilor documentare şi colecţiei de carte veche.
Colecţia generală de piese documentare este alcătuită din: documente istorice diverse (23%); fotografie istorică (20%); invitaţii şi programe (20%); afişe (15%); periodice (10%); carte documentară (5%), documente referitoare la istoria instituţiei (2%); planuri, hărţi şi grafică istorică (2%).
Secţia de arheologie
Secţia de arheologie deţine un număr impresionant de obiecte dispuse în mai multe colecţii.
Din colecţia veche de arheologie menţionăm cele peste 60 de piese antice egiptene (colecţie importantă la nivelul României), precum şi o valoroasă colecţie de vase antice greceşti pictate.
Partea cea mai importantă a patrimoniului arheologic este cea care provine din şantierele arheologice, dar şi din descoperirile întîmplătoare din ultimii 50 de ani. Neoliticul este extrem de bine reprezentat, la fel şi epoca bronzului, lucru bine cunoscut de altfel atît în ţară, cît şi la nivel european. Una din cele mai importante culturi ale epocii bronzului de pe teritoriul României - cultura Otomani - este prezentă cu piese de metalurgia bronzului şi splendide vase, precum şi cu faimosul templu-megaron de la Sălacea, unul din puţinele sanctuare de epoca bronzului descoperite pe teritoriul României. Civilizaţia dacică clasică este bine reprezentată prin piese provenind din aşezări fortificate (Tăşad, Sacalasău, Oradea) sau deschise (Oradea, Biharea, Cociuba Mare), cu descoperiri care ilustrează prelucrarea argintului, agricultura, prelucrarea fierului, dar şi ocupaţiile casnice. O piesă cu totul deosebită este monoxila descoperită în malul Crişului Alb. Din epoca migraţiilor menţionăm splendidele vase din argint romane tîrzii descoperite la Tăuteu.
Colecţia de arheologie cuprinde şi un bogat lapidar medieval provenind în principal din Cetatea Oradea şi tot de acolo o colecţie extrem de bogată de cahle, podoabe, unelte de fier, piese de bronz, ceramică, arme etc., toate acestea conferind acestei din urmă colecţii calitatea de reper internaţional.
Colecţia numismatică oferă o imagine cvasi completă asupra circulaţiei monetare din spaţiul Crişanei istorice, din antichitate (sec. al III-lea î. Hr.) şi până în perioada premodernă (sec. al XVII-lea).
Dintre descoperirilor monetare relevante amintim: tezaurul de tetradrahme celto-dacice de la Şilindia (jud. Arad), tezaurele dacice mixte (piese de podoabă, denari romani republicani şi drahme ilire) de la Drăgeşti, Sacalasău Nou, Tăşad, tezaurul de pfennigi de sec. XII-XIII de la Sălacea (jud. Bihor), tezaurele de denari şi parvi bătuţi de Sigismund de Luxemburg (1387-1437) descoperite la Oradea şi Batăr (jud. Bihor) şi tezaurele de taleri din sec. XVI-XVII de la Cristur, Cheşereu, Oradea-Dealul Viilor.
Descoperirilor monetare întâmplătoare li se adaugă dinarii maghiari de sec. XI-XII/XIII găsiţi în timpul săpăturilor arheologice de la Biharea, Sânnicolau de Beiuş şi Oradea-Cetate.
Din colecţiile de obiecte istorice diverse amintim piesele de orfevrărie medievală păstrate în tezaurul secţiei, apoi colecţia de chei medievale din sec.XIV-XVI, cea de vase turceşti din sec. XVII, obiectele aparţinînd breslelor de meşteşugari din sec. XVII-XVIII, ceramica medievală foarte bogată şi diversă cuprinzînd perioada secolelor XI-XIX etc.
The History and Archaeology Departments of the "Tara Crisurilor" Museum held on 31st of December 2005 a patrimony consisting of 205.140 objects classified into: three-dimensional collection, numismatic collection (including medals, decorations and plaquettes), documents collection and old-book collection.
The collection of documents is made up by historical documents (23%), historical photography (20%), programmes and invitations (20%), posters (15%), periodicals (10%), documentary books (5%), documents of the institution (2%), plans, maps and historical graphics (2%).
In the old archaeology collection there are 60 antique Egyptian pieces (one of the important collections in Romania), also, a valuable collection of antique Greek painted vases.
The most important part of the archaeological patrimony is that coming from the archaeological sites that brought to light a large number of objects belonging to the Neolithic period and the Bronze Age.
One of the most important cultures in the Bronze Age on the Romanian territory is the so called Otomani culture – represented by pieces of bronze metallurgy, wonderful vases and the famous megaron-temple from Salacea, one of the few sanctuaries of the Bronze Age, discovered on the Romanian territory.
The Classical Dacian age is well presented through objects coming from fortified settlements (Tăşad, Sacalasău, Oradea) or opened ones (Oradea, Biharea, Cociuba Mare), with findings that illustrate silver working, agriculture, iron working and household occupations. A really special object is the monoxyle discovered on the White Cris River bank. We hold as well several beautiful late roman silver vases from the migrations period, discovered at Tauteu.
The archaeological collection also holds a rich medieval lapdarium, mainly coming from the Fortress of Oradea and still from the fortress, there is, also a collection containing tiles, jewellery, iron tools, bronze objects, ceramic, weapons etc.
The monetary circulation from the north-west of Romania is well presented in the numismatic collection. There is a rich Celtic-Dacian silver coins thesaurus, discovered at Silindia, the Greek coins thesaurus from Tasad, the imperial Roman coins thesaurus from Igrita, the medieval coins thesaurus from Salacea (12th – 13th century) and the late medieval coin thesaurus (16th – 18th century) from Oradea.
From the miscellaneous objects collection we can mention the tools from medieval jewellery works, kept in the history department’s thesaurus, the medieval keys collection from the 14-16th century, Turkish vases from the 17th century, objects belonging to different crafts from the 17 – 18th century, medieval ceramic, a rich and diverse collection from the 11th – 19th century. From the modern and contemporary collection we can mention the clocks, the old musical apparatus and instruments, old cameras, typing machines, phonographs etc.
Az oldal fejlesztés alatt.
Secţia de Artă a Muzeului Ţării Crişurilor este organizată pe patru mari colecţii: pictură, sculptură, grafică (cu o subdiviziune de grafică mică) şi artă decorativă. În decembrie 2010 Secţia de Artă deţinea un patrimoniu de 12.554 piese muzeale din care: colecţia de sculptură 302 de piese, colecţia de artă decorativă 797, colecţia de pictură 983, colecţia de grafică 10.472.
Colecţia de pictură
Colecţia de pictură românească cuprinde lucrări din prima şi a doua jumătate a secolului XX, care se găsesc, cu unele mici excepţii, parte în depozit, parte în sălile destinate expoziţiei de bază. Dintre artiştii care au pictat în prima perioadă amintim pe Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Francisc Şirato, Camil Ressu, Iosif Iser, Jean Al. Steriadi, Marius Bunescu, Vasile Popescu, Aurel Popp, Lucian Grigorescu, Hans Mattis-Teutsch etc. A doua jumătate a secolului XX cuprinde lucrări ale lui Corneliu Baba, Dimitrie Gheaţă, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Magdalena Rădulescu, Horia Damian, Henri Catargi etc.
Colecţia de pictură universală cuprinde o serie de lucrări valoroase din secolele XV–XIX ale unor artişti renumiţi din şcolile flamande, germane, austriece, italiene, cum ar fi: Federico Barocci, Adam Elsheimer, Şcoala lui Frans Snyders, Peter Veredaelf, Pietro Marchesini, Hans Canon, Carl Moll, Peter Herwegen etc.
Colecţia de grafică (veche şi modernă)
Colecţia de grafică românească din prima jumătate a secolului XX este repertoriată în catalogul cu titlul Omonim, de dr. Ana Martin. În colecţie sînt prezente nume de rezonanţă din plastica românească: Theodor Pallady, Jean Al. Steriadi, Iosif Iser, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Gheorghe Petraşcu, Francisc Şirato, R. Iosif, Aurel Ciupe etc. Acestora li se alătură o seamă de artişti orădeni: Leon Alex, Balogh István, Macalik Alfréd, Mottl Roman etc.
Cabinetul de stampe cuprinde 533 de gravuri străine din şcolile: germană, flamando-olandeză, franceză, italiană din secolele XV, XVI, XVII, XVIII. Colecţia este cercetată şi repertoriată de dr. Alexandru Avram, în Gravura europeană din secolele XVI – VII, Ed. Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, 1974, şi de dr. Ana Martin, în Stampa veneţiană din sec. XVIII. Difuziune europeană şi frecvenţa în colecţiile româneşti, Ed. Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, 2005.
Printre semnatarii gravurilor amintim nume celebre ca: Albrecht Dürer (1471-1528), Sfînta familie cu cinci îngeri (1505), Întîlnirea lui Ioachim cu Ana (1509), Fecioara Maria cu pruncul; Lucas Cranach cel Bătrîn (1472-1553), Punerea în mormînt, Iisus Hristos în rugăciune pe Muntele Măslinilor; Marcantonio Raimondi, Hans Schaufelin (1480-1540), Pogorîrea Sfîntului Duh; Hieronimus Cock şi alţi reprezentanţi ai unor familii de gravori, cum ar fi: Sadeler, De Iode, Gallé, Müller, Van de Passe, din Ţările de Jos, apoi francezii: Philippe Thomassin, Jean Morin, Robert Nanteuil, P. Giffart, Nicolas de Larmessin etc.
Din Şcoala veneţiană din secolul XVIII se remarcă: Francesco Bartolozzi, Marcus Pitteri, Joseph Wagner, Giovanni Volpato, Pietro Monaco, Fabio Berardi, Giacomo Leonardis, Marco Pelli, Francesco del Pedro, Francesco Ambrosi etc.
Dintre gravorii activi la Roma în Settecento, la Muzeul Ţării Crişurilor sînt prezenţi 11 autori care au transpus din Logiile Vaticanului frescele lui Raphael, numite de specialişti Biblia lui Raphael. Printre aceştia se numără: G. Bossi, G. Carattoni, Francesco Cecchini, Cunego Aloysio, G.B. Dasori, Al. Mochetti, R. Morghen, G. Petrini, C. Tinti.
Colecţia de sculptură
Colecţia de sculptură românească a Muzeului Ţării Crişurilor cuprinde opere de o certă valoare ale celor mai reprezentativi sculptori clasici şi moderni. În expoziţia de bază un loc important îl ocupă lucrările artiştilor Dimitrie Paciurea – Portretul lui Ibsen, Ion Jalea – Lucifer, Mamă şi copil, Cornel Medrea – Portretul Serovei Medrea, Oscar Han – Femei din Caşin, Militza Petraşcu – Portretul Cellei Delavrancea, Claudia Millian, Ion Irimescu – Fata cu idol, Odihnă, Ovidiu Maitec - Pomul, Iulia Oniţă – Cap de studentă, Tors.
Sculptorul Iosif Fekete (1903-1979) este unul din artiştii plastici reprezentativi ai secolului al XX-lea, care s-a remarcat prin colaborarea la Monumentul Eroilor Aerului din Bucureşti şi prin lucrarea sa Obeliscul, de la Alba Iulia. Muzeul Ţării Crişurilor deţine un număr 79 de sculpturi semnate Iosif Fekete, din care 35 provin dintr-o donaţie făcută de către artist oraşului Oradea. De asemenea amintim colecţiile donate de artişti plastici contemporani printre care se numără Sterghidis Costas, Rita Şapira Şain (Israel), Rodica Ungureanu, Rudolf Bone, Aurel Dumitru, sau colecţionari particulari precum Radu Sfinţescu din Bucureşti , un frumos exemplu cubist cu titlul „Don Quijote” de Ion Anestin
Colecţia de sculptură universală cuprinde opere cu valoare deosebită, ale unor artişti reprezentativi, cum ar fi J.A. Houdon (1741-1828), unul din cei mai importanţi sculptori francezi din secolul al XVIII-lea, elev al lui Pigalle, a cărui lucrare Diana, care se găseşte la Louvru, este un manifest al artei neoclasice prin puritatea formei şi perfecţiunea execuţiei. Aceleaşi trăsături se regăsesc şi în bustul Dianei din colecţia muzeului orădean; Claude Michel (1783-1814) cu Dansul bacantelor, autorul unor lucrări de mici dimensiuni, definite prin graţie şi senzualitate (bacante, satiri, scene bahice); J. Brian cu Molière, autor al unor sculpturi caracterizate printr-un deosebit realism portretistic şi profunzime psihologică.
Colecţia de artă decorativă
În colecţia de artă decorativă contemporană românească un rol deosebit îl ocupă creaţia unor artişti, profesori, absolvenţi ai Institutelor de Artă Plastică şi Decorativă din Bucureşti şi Cluj, din perioada anilor ’60, ’70, ’80, mulţi dintre ei participanţi la expoziţiile naţionale şi internaţionale cu lucrări de tapiserie, ceramică, porţelan, sticlă şi lemn. Amintim colecţiile donate de artişti contemporani precum colecţia Zoe Dancovici ce numără 109 piese, din care 102 de ceramică, 3 icoane ţărăneşti, 2 de metal şi o tapiserie, colecţia Iosif Fekete, Mayer Edith. Cea mai reprezentativă colecţie din punct de vedere tematic; începînd din anii ’80 sunt lucrările de factură postmodernistă, conceptualistă, ce anunţă era informaţiilor electronice, după o perioadă de experimentări şi căutări formale. Amintim lucrările lui Costel Badea şi lucrările donate de Marta Jakobovits, Paolo Tait (Italia) şi Cristian Sergiu Ianza.
Secţia de Artă a Muzeului Ţării Crişurilor dispune de o bogată colecţie de artă decorativă universală din cele mai variate domenii şi stiluri, prin care se pot reconstitui evoluţia şi dezvoltarea producţiei atelierelor manufacturilor şi a meşteşugurilor artistice din Europa şi Asia de-a lungul secolelor pînă în zilele noastre.
Astfel, perioada renaşterii tîrzii este ilustrată de mobilierul sculptat, majolică, faianţa italiană, sticla veneţiană şi ceramică, piesele din cositor din Transilvania. Perioada barocului şi rococo-ului este bogat reprezentată prin obiectele de cult şi cele utilitar-decorative, cum sînt tabernacolele şi salonul Ludovic al XV-lea, oglinzile vieneze, piesele din porţelan de Meissen, Folkstadt, Neapole, Strasbourg, Fontainbleu şi sticlele, cristalurile gravate, pictate din Boemia.
Stilul neoclasic îşi face apariţia încă de la sfîrşitul secolului XVIII, dovadă fiind masa de cobalt (manufactura Sèvre), ceasuri şi porţelanuri care în secolul al XIX-lea excelează în stilul Empire (din perioada lui Napoleon Bonaparte). Eclectismul care inundă domeniul artelor decorative se află sub influenţa exercitată de marile expoziţii universale de la Londra, Paris, München, Viena, prin Mişcarea Arts and Crafts, fiind era modernismului (maşinismului) cu producţia de serie. Astfel, apar unele piese de mobilier şi covoare de influenţă orientală, pe lîngă cele originale, garnituri de salon, taburete, covoare din Asia Centrală, Asia Mică şi Transilvania, obiecte din sticlă, cristaluri, porţelanuri, faianţă din Anglia, Italia, Germania, Austria, Ungaria. Colecţia de artă decorativă secession este bogat reprezentată de piese valoroase ca formă, culoare şi execuţie artistică ale unor artişti de renume ca E. Gallé şi A. Daum de la Şcoala din Nancy (Franţa), Zsolnay Vilmos (Pécs, Ungaria) sau Iosif Reichenbach (Timişoara, România).Amintim de asemenea colecţii donate de Molnar Ştefan şi Molnar Ileana. Lucrări de pictură românească contemporană donate de artişti precum Nicolae Jakabovits, Torkoş Ştefan, Traian Brădean, Doina Ionescu, Augustin Costinescu, Paul Blânda.
Ex libris
Colecţia de ex libris din cadrul Secţiei de Artă a Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea constituie segmentul de grafică mică în cadrul general al colecţiei de grafică. Colecţia muzeului numără 7621 de piese, intrate prin achiziţie în prima parte a anilor ’80 ai secolului XX, provenind din colecţii particulare.
Colecţionarii înşişi, în parte, au fost creatori de ex libris, printre ei distingîndu-se Gábor Dénes (cu 210 piese), Varga Mária (cu 724 de piese), Mottl Roman – Paul senior (cu 775 de piese) şi Radványi Roman Károly (cu 5912 piese).
În majoritatea cazurilor, colecţionarii şi-au procurat piesele prin schimb cu parteneri de peste hotare, fapt ce explică componenţa străină a colecţiei, fiind una din cele mai mari din ţară. Marea majoritate a lucrărilor a fost realizată, cu precădere, în prima parte a secolului. Tematica prezentată, precum şi tehnicile de realizare sînt extrem de diverse.
Colecţia a fost valorificată, pe parcursul timpului, prin diverse expoziţii tematice precum: ţările de provenienţă, ex libris-ul secession, ex libris-ul heraldic, ex libris-ul şi corpul uman, Radványi Károly creator de ex libris şi tehnici grafice de realizare a ex libris-ului.
The Art Department of "Tara Crisului" Museum is organized on four main collections: painting, sculpture, graphics (with a small subdivision of small graphics) and decorative art.
On 31st of December 2004 the Art Department held a patrimony of 12416 pieces of which: 299 pieces from Sculpture collection 773 pieces from decorative art collection, 987 pieces from art collection, and 10357 pieces from graphics collection.
The painting collection
The Romanian painting collection contains works from the 20th century. From the first half of the 20th century there are: Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Francisc Şirato, Camil Ressu, Iosif Iser, Jean Al. Steriadi, Marius Bunescu, Vasile Popescu, Aurel Popp, Lucian Grigorescu, Hans Mattis-Teutsch etc., and from the late 20th century there are: Corneliu Baba, Dimitrie Gheaţă, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Magdalena Rădulescu, Horia Damian, Henri Catargi etc.
The world painting collections holds valuable works from the 15th – 19th century from Flemish, German, Austrian, Italian schools: Federico Barocci, Adam Elsheimer, Şcoala lui Frans Snyders, Peter Veredaelf, Pietro Marchesini, Hans Canon, Carl Moll, Peter Herwegen etc.
The Graphic collection (old and modern)
The Romanian graphic collection from early 20th century is registered in Dr. Ana Martin’s catalogue, Omonim. The collection contains resonance names such as: Theodor Pallady, Jean Al. Steriadi, Iosif Iser, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Gheorghe Petraşcu, Francisc Şirato, R. Iosif, Aurel Ciupe, Leon Alex, Balogh István, Macalik Alfréd, Mottl Roman (the last four of them being from Oradea).
The Stamps cabinet contains 533 engravings by foreign artists from the german, dutch-flemish, French, Italian schools from 15th to 18th centuries. Gravura europeană din secolele XVI – VII, (European Engravings from 16th to 17th Century), "Muzeul Ţării Crişurilor", publishing house, Oradea, 1974 and dr. Ana Martin, în Stampa veneţiană din sec. XVIII. Difuziune europeană şi frecvenţa în colecţiile româneşti, "Muzeul Ţării Crişurilor" publishing house, Oradea, 2005, (The Venetian Stamp from 18th Century. European Diffusion and Frequency in Romanian Collections) contain research and inventories of the engravings. Among the authors there is Albrecht Dürer (1471-1528), Sfînta familie cu cinci îngeri (1505), Întîlnirea lui Ioachim cu Ana (1509), Fecioara Maria cu pruncul; Lucas Cranach cel Bătrîn (1472-1553), Punerea în mormînt, Iisus Hristos în rugăciune pe Muntele Măslinilor; Marcantonio Raimondi, Hans Schaufelin (1480-1540), Pogorîrea Sfîntului Duh; Hieronimus Cock and others belonging to engraver families such as Sadeler, De Iode, Gallé, Müller, Van de Passe, Philippe Thomassin, Jean Morin, Robert Nanteuil, P. Giffart, Nicolas de Larmessin etc. Francesco Bartolozzi, Marcus Pitteri, Joseph Wagner, Giovanni Volpato, Pietro Monaco, Fabio Berardi, Giacomo Leonardis, Marco Pelli, Francesco del Pedro, Francesco Ambrosi etc. from 18th century Venetian school, are worth mentioned.
Among the active engravers in Rome during Settecento, the "Tara Crisurilor" Museum holds works by eleven authors (G. Bossi, G. Carattoni, Francesco Cecchini, Cunego Aloysio, G.B. Dasori, Al. Mochetti, R. Morghen, G. Petrini, C. Tinti) who transpose in the Vatican’s Loggia Raphael’s frescoes, named by specialists Raphael’s Bible.
The Sculpture collection
The Romanian Sculpture collection from "Tara Crisurilor" Museum contains some of the great works of the most representative classic and modern sculptors such as Dimitrie Paciurea – Portretul lui Ibsen, Ion Jalea – Lucifer, Mamă şi copil, Cornel Medrea – Portretul Serovei Medrea, Oscar Han – Femei din Caşin, Militza Petraşcu – Portretul Cellei Delavrancea, Claudia Millian, Ion Irimescu – Fata cu idol, Odihnă, Ovidiu Maitec - – Cap de studentă, Tors.
Iosif Fekete (1903-1979) is one of the representative plastic artists of the 20th century, who got noticed by collaborating with the making of Air Heroes Monument from Bucharest and his work, Obelisque, from Alba Iulia. "Tara Crisurilor" Museum holds a number of 79 sculptures signed by Iosif Fekete, 35 of which coming from a donation done by the artist to the city of Oradea.
The World sculpture collection holds valuable works of such artists as J.A. Houdon (1741-1828), one of the most important French sculptors from the 18th century, scholar of Pigalle, whose Diana which can be found at Louvre is the manifesto of the neoclassic art, through the purity of the shapes and perfection of the execution. The same characteristics can be found in Diana’s bust, in "Tara Crisurilor" Museum’s collection and Claude Michel (1783-1814) with his Dansul bacantelor (Bacchantes’ Dance), who is the author of small engravings, defined by their grace and sensuality (bacchantes, satyrs, Bachian scenes) J. Brian with his Molière, author of sculptures characterized by a particular realism and psychological deepness.
The Decorative art collection
The Contemporary Romanian Decorative art collection holds a particular role in the work of several professors and former students of the Plastic and Decorative Arts Institute from Bucharest, Cluj, in the 60’s, 70’s and 80’s. Many of them used to participate to the national and international exhibitions with works of tapestry, ceramics, porcelain, glass and wood.
Zoe Dancovici Collection has a number of 109 pieces of which, 102 ceramics, 3 peasant icons, 2 metal icons and a tapestry – the most representative by a thematic point of view. Starting with the 80’s postmodern, conceptual works appear, that announce the era of the electronic information after a period of experimentation (Costel Badea and Marta Jakobovits).
The Art department of "Tara Crisurilor" Museum has a rich decorative art collection coming from the most diversified domains and styles. The evolution and development of the manufacture workshops and artistic crafts from Europe and Asia over time can be rebuilt on the basis of these works.
Therefore, the Renaissance is illustrated by the sculpted furniture, Italian faience, Venetian glass and ceramics, tin objects from Transylvania. The periods of Baroque and Rococo are represented by the cult objects, the decorative ones, like the tabernacles and the Ludwig XV hall, the Viennese mirrors, the porcelain pieces of Meissen, Folkstadt, Neapole, Strasbourg, Fontainbleu and the engraved ant painted crystals and glasses of Bohemia.
The neoclassic styles appear at the end of the 18th century and it is represented by the cobalt table (Sèvre manufacture), clocks and porcelains in the Empire style (the Napoleon period). The eclecticism that inundates the arts domain is under the strong influence of the world exhibitions from London, Paris, München and Vienna and the movement Arts and Crafts, the era of Modernism and mass production. This is how oriental influence furniture and carpets appear along the original ones, hall furniture, stools, central Asian carpets, Small Asia and Transylvania, glass objects, crystals, porcelains, faience from England, Italy, Germany, Austria and Hungary.
The secession decorative art collection is richly represented by valuable pieces of E. Gallé and A. Daum from Nancy School, Zsolnay Vilmos (Pécs, Ungaria) or Iosif Reichenbach (Timişoara, Romania).
Ex libris
The Ex libris Collection holds the small graphic segment, a number of 7621 pieces, entered by acquisition in the first half of the 80’s, coming from private collections. The collectors themselvesused to be ex libris creators, among them, a particular place is held by Gábor Dénes (with 210 pieces), Varga Mária (with 724 pieces), Mottl Roman – Paul senior (with 775 de pieces) and Radványi Roman Károly (with 5912 pieces). In most of the cases, the collectors procured the objects by exchanging them with foreign partners – a fact that explains the foreign componence of the collection as being one of the greatest in Romania. Most of the works were done in the first half of the century. The thematic and techniques are extremely diverse.
The collection was valued during time through thematic exhibitions like: the originating countries, secession ex libris, heraldic ex libris, ex libris and the human body, Radványi Károly creator of ex libris and graphic techniques of making ex libris.
Az oldal fejlesztés alatt.
Secţia de Etnografie a Muzeului Ţării Crişurilor deţine un patrimoniu de 16.414 de obiecte provenite, în principal, din cinci zone etnografice din vestul României: Crasna-Barcău, Crişul Repede, Beiuş, Tinca-Salonta, Crişul Alb, organizate în şase colecţii: lemn şi metal, ceramică, port popular, textile, icoane şi obiecte cultice, ouă încondeiate. Zonele etnografice şi colecţiile se regăsesc în sectoare de sine stătătoare atît în colecţia de bază, cît şi în depozitele secţiei.
În cadrul colecţiei de lemn şi metal, mobilierul ţărănesc se remarcă prin valoarea sa ştiinţifică şi prin calităţile artistice, mai cu seamă scaunele cu spătar antropomorf din zona Beiuşului, laviţele cu spătar decorat prin traforare, crestare şi incizare, de tipul celor ce se confecţionau la Sitani de Pomezău, lăzile de zestre provenite din centre cu îndelungată tradiţie, unele care au deservit cu produsele lor zone largi, cazul celui de la Budureasa, unde se confecţionează şi astăzi lădiţe cu caracter decorativ sau hambare din scînduri de fag, îmbinate după tehnici ancestrale, altele cu produse de înaltă ţinută artistică, precum cele de la Preuteasa (jud. Sălaj), Nadăş (jud. Arad), Vîrciorog şi Călăţea (jud. Bihor); la acestea se adaugă mesele cu ladă şi cele simple, podişoarele, blidarele şi lingurarele, obiecte cu utilitate bine definită, dar şi cu un important rol decorativ în cadrul interiorului tradiţional din Ţara Crişurilor. Colecţia de lemn mai cuprinde gama largă a uneltelor din gospodărie (de la cele legate de industria casnică textilă - meliţe, depănătoare, perii de fuioare, furci de tors, războaie de ţesut etc. -, la cele utilizate în prepararea, conservarea hranei şi servitul mesei - trocuri, site, linguri şi căuce, farfurii, vase pentru produsele lactate, sărăriţe etc.), cele mai multe dintre ele cu valenţe artistice incontestabile.
Colecţia de ceramică cuprinde mii de piese cu caracter predominant utilitar - vase pentru întrebuinţări multiple, de forme şi mărimi diferite, de la ulcele şi vase pentru sugari, la oalele pentru pomană sau cănţile pentru depozitat sămînţa de cînepă sau cereale, decorate cu o gamă largă de motive de veche tradiţie, cahle de teracotă -, vase cu caracter decorativ, cum sunt farfuriile care împodobesc pereţii interioarelor şi care constituie suportul pentru etalarea textilelor, altele cu caracter ritualic - cum sunt olcuţele pentru "statul casei" sau pentru "întorsul urmei" - sau jucării. Această colecţie cuprinde, deopotrivă, vase din ceramică roşie, confecţionate în centre din zona Beiuşului (Leheceni, Sălişte de Vaşcău, Cărpinet, Criştior de Jos, Leleşti, Valea Neagră de Jos), cu o accentuată unitate stilistică, în cele de pe Crişul Alb (Tîrnăviţa, Hălmăgel, Bîrsa, Ineu), de la Salonta şi Oradea, Marghita şi Şimleul Silvaniei, şi vase din ceramică albă, produsă de secole la Vadu Crişului, cea care, exportată pe spaţii largi din Cîmpia maghiară, era cunoscută, în veacul al XVIII-lea, sub numele de ceramică românească. Colecţia de ceramică a Muzeului Ţării Crişurilor cuprinde atît ceramică smălţuită, cît şi nesmălţuită, ambele categorii decorate în relief ori cu cele realizate în angobă cu motive geometrice, solare, vegetale etc. În general, ceramica din arealul Crişurilor se caracterizează printr-un grad accentuat de rusticitate, prin echilibrul formelor şi decorului, cu alte cuvinte prin faptul că a rezistat, în mare măsură, tentaţiei modernizării. Să mai precizăm faptul că unele din centrele bine reprezentate în colecţiile noastre sînt active şi astăzi, oferindu-se spre achiziţionare, la preţuri modice, turiştilor care le vizitează sau care sînt prezenţi la tîrgurile săptămînale din zonă.
Portul popular al zonei, păstrat încă în lăzile de zestre ale locuitorilor satelor bihorene, adevărate depozite de patrimoniu etnografic în miniatură, se încadrează categoriei mai largi ale portului românesc transilvănean. Portul este foarte bine reprezentat în colecţiile secţiei, fie prin costume întregi, care reprezintă zonele etnografice, pe grupe de vîrstă (de pildă, avem costume de fată, de neveste, de femei în vîrstă) şi pe grupuri etnice (costume româneşti, maghiare, germane, slovace etc.), fie prin piese separate, reprezentative pentru tehnicile de confecţionare şi decor, pentru tipurile de croi. Interesante pentru expresivitatea lor sînt sumanele confecţionate de meşterii locali sau cele confecţionate de renumiţii sumănari din satul Sîrbeşti (Bihor), care, în timpul iernilor, lucrau la domiciliul clienţilor asemenea piese pentru sate din zonele de deal şi de şes ale Aradului şi Bihorului. Alături de sumane, cojoacele au constituit nu doar piese de port specifice anotimpului rece, ci şi piese de reprezentare: oamenii se identificau la tîrguri, cele mai importante locuri de sociabilitate zonală, după aceste piese de îmbrăcăminte. Pentru locuitorii din Ţara Crişurilor sînt uşor sesizabile diferenţele dintre cojoacele "cohăneşti" (specifice zonei Vaşcăului), cele "binşeneşti" (din zona Beiuşului), cele "poienăreşti" ori cele "de Huedin"; toate aceste tipuri, precum şi cojoacele maghiare sînt bine reprezentate în colecţiile noastre.
Textilele de interior, cu aceeaşi dublă funcţie, utilitară şi decorativă, se caracterizează, în cazul celor româneşti, printr-o mare unitate cromatică: alb, roşu şi negru, vizibilă mai ales la categoria celor din pînză de cînepă (feţe de masă, şterguri, feţe de pernă). În cadrul textilelor de lînă identificăm două variante importante: cele viu colorate, cazul ponevilor de pe Crişul Alb, şi cele ţesute în alb-negru, cazul ţolurilor din zona Beiuşului.
Colecţia de icoane şi obiecte de cult cuprinde cîteva sute de icoane pictate pe sticlă în renumite centre transilvănene (Nicula, Maierii Albei Iulii, Făgăraş), de factură populară, ieftine şi, ca atare, întîlnite în fiecare casă din Ţara Crişurilor pînă la mutaţiile produse în timpul perioadei comuniste, sau pe lemn, provenite din zestrea vechilor biserici, unele dintre ele opera unor renumiţi zugravi veniţi din Ţara Românească în părţile noastre.
Ouăle încondeiate vin să întregească zestrea de mărturii ale vieţii rurale tradiţionale din arealul nostru cu cele legate de ciclul obiceiurilor pascale, între care a fost şi s-a păstrat importantă încondeierea ouălor după tehnici şi cu motive tradiţionale.
Cu alte cuvinte, o colecţie de etnografie şi artă populară consistentă şi reprezentativă, bine păstrată şi bine pusă în valoare în expoziţia de bază a secţiei sau în expoziţiile cu caracter temporar.
The Ethnography Department of the Cris County Museum beholds a patrimony of 15.455 items from five ethnographical regions from the west of Romania. Crasna-Barcău, Crişul Repede, Beiuş, Tinca-Salonta, Crişul Alb organized in six collections: wood and metal, ceramics, traditional clothing, textiles, icons and cult items, painted eggs. The ethnographic regions and the collections are placed in independent sectors in the basic collection or in the department storehouses.
Within the wood and metal collection (2.621 items), the countryside furniture has both scientific and artistic value; especially the chairs with anthropomorphic sword bearers from the Beiuş region, the benches with sword bearers decorated through fretwork, notch or incision, similar to those fabricated in Sitani by Pomezău, dowry cases from centers with considerably long tradition which delivered such products to many regions, as that of Budureasa, where even in our days are produced cases of decorative nature or barns made of beech wood, joined by ancestral techniques, and others of great artistic value, as those of Preuteasa (Sălaj county), Nadăs (Arad county), Vîrciog and Călăţea (Bihor county); tables with cases and simple tables, dish and spoon supports, objects with concrete utility and decorative means form the traditional interior design of Crisu County. The wood collection also contains a large range of household tools (those related to textile industry – scutches, reels, tow brushes, distaffs, weaving looms etc. – and those related to cooking, preserving of food and serving the table – trucks, sieves, spoons and ladles, dishes, milk vessels, salt containers etc.), most of them are of incontestable artistic values.
Ceramics collection (5.213 items) contains thousands of items with utilitarian means – vessels of multiple use in various shapes and dimensions, from jars and vessels for babies, to pots for funeral feasts or mugs designated to store hemp seeds or cereals, decorated with many motives of ancient tradition, terra-cotta -, decorative vessels, as the dishes which adorn the interior walls and function as supports for exhibited textiles, others of ritual nature – as the little pots and toys.
These collection contains vessels made of red ceramics, fabricated in Beiuş region (Leheceni, Sălişte de Vaşcău, Cărpinet, Criştior de Jos, Leleşti, Valea Neagră de Jos) showing a great stylistic unity, those from the Crişu Alb river (Tîrnaviţa, Hălmăgel, Bîrsa, Ineu), from Salonta and Oradea, Marghita and Şimleul Silvaniei, as well as vessels made of white ceramics, fabricated for centuries in Vadu Crişului, which has been exported to large regions from Hungarian lowland and ware known in the XVIIIth century as Romanian ceramics. The collection of ceramics of the Criş County Museum contains enameled ceramics as well as not enameled ceramics; both categories are decorated in relief with geometrical, solar or vegetal motives. Generally, the ceramics from Criş regions are characterized by a higher degree of rusticity, by the balance between the shapes and decorations – in other words, by the fact that they resisted the temptation of modernization. We should also mention that some of the centers represented in our collections are still active and may be purchased by visiting tourists.
Traditional clothing of the region (3.847 items), are still preserved in dowry cases of the habitants of Bihor villages – real patrimony stores in miniature, they are part of a larger category of Transylvanian traditional clothing. The clothing is very well represented in our collection by entire suits, which represent the ethnographic regions by age groups (for example we have girls suits, wife costumes and old ladies dresses) and ethnical groups (Romanian, Hungarian, German, Slovakian and other suits), or by separated pieces, relevant for the techniques of confection, decoration and the type of cut. Very interesting for their expressiveness are the peasant coats made by local masters or by famous peasant coats artisans form Sîrbesti village (Bihor) who were working during the winters at the clients’ residences, fabricating pieces for villages from highlands and lowlands of Arad and Bihor. In addition to peasant coats, the sheepskin coats were specific to cold seasons and representative items: people were identifying each other at trade markets, the most important places of local socializing, by these clothing items. For the habitants of Criş County, the differences from "cohăneşti" sheepskin coats (specific to the Vaşcău region) and "binşeneşti" (Beiuş region) were easily recognized, as well as those named "poienăreşti" or "de Huedin"; all of these types, as well as the Hungarian sheepskin coats, are well represented in our collections.
Interior design textiles (1.869 items) with a double function: utilitarian and decorative, are characterized, at least the Romanian ones, by a great chromatic unity: white, red and black – very obvious on those from hemp linen (table clothes, towels, pillow clothes). The wool textiles divide into two main versions: those vividly colored from Crişul Alb, and those in black and white, as the carpets from Beiuş Region.
The icons and cult objects collection (554 items) beholds a few hundreds icons painted on glass from famous Transylvanian centers (Nicula, Maierii Albei Iulii, Făgăraş), folk style and cheap, they were easily encountered in every house from Criş County till the modifications imposed by the communist period, or painted on wood, from the dowry of old churches, some of them are creations of famous painters, visitors from Romanian Country.
Painted eggs (1.324) complete the treasure – testimony of countryside life and tradition from our regions and references to the Easter customs that still preserve the importance of painted eggs following some special techniques and traditional motives.
In other words, it is a consistent and representative ethnography and popular arts collection, well preserved and valued in the basic exhibition of the department or in the temporary exhibitions.
Az oldal fejlesztés alatt.
Colecţia Muzeului Memorial „Iosif Vulcan” conţine o serie de documente originale şi în reproduceri, numere din cele cinci serii ale revistei Familia, fondată de Iosif Vulcan, mobilier aparţinînd acestuia, obiecte de artă şi tablouri.
Colecţia de volume din opera autorului conţine cele mai reprezentative cărţi semnate de acesta, e vorba de volume de istorie, poezie, teatru: Lira mea, Panteonul Român, Ranele naţiunii, Gărgăunii dragostei (manuscris), Sore cu ploaie, Ştefan Vodă cel Tînăr, Mireasă pentru mireasă. Colecţia mai conţine şi unele traduceri: Ponson du Terrail, Cavalerii nopţii.
Colecţia de reviste literare şi istorice: Familia, seria I, II, II, IV, V, Luceafărul, Revista Fundaţiilor Regale, Foaie pentru inimă, minte şi literatură, Cele Trei Crişuri.
Colecţia de documente conţine mai multe acte şcolare aparţinînd lui Iosif Vulcan, debutul lui Mihai Eminescu în revista Familia, unele texte legate de primirea în Academia Română a cărturarului orădean, un imn în manuscris dedicat de George Enescu întemeietorului revistei transilvane.
Colecţia de manuscrise conţine în primul rînd o serie de texte aparţinînd lui Iosif Vulcan, un poem olograf semnat de Mihai Eminescu, texte semnate de Vasile Alecsandri şi George Coşbuc, legate de colaborarea lor la revista Familia. Tot aici pot fi găsite reproducerea după pagina de titlu a lucrării Dimitrie Cichindeal. Discurs de recepţiune de Iosif Vulcan, membru al Academiei Române, reproduceri după corespondenţa dintre Dimitrie Sturdza şi publicistul transilvănean.
Colecţia de artă conţine o serie de tablouri şi obiecte de artă din casa lui Iosif Vulcan, începînd cu tabloul întemeietorului revistei Familia, realizat de Torday Gross. Mai pot fi întîlnite şi alte tablouri, o panoramă enormă asupra oraşului Oradea, pictată în 1864 de către Kustrovics Istvan, vaze japoneze de flori, jardiniere japoneze şi obiecte decorative.
Colecţia de mobilier conţine o masă sculptată în stil eclectic cu intarsii, o banchetă de lemn sculptată, un birou de lemn cu intarsii şi sculpturi, un fotoliu cu spetează, o garnitură de mobilă din culoare neagră, o canapea cu fotolii,o oglindă înaltă de cristal încadrată în lemn sculptat etc.
Aşezate într-o ordine armonioasă, toate aceste mărturii peste timp - care parcă îl aşteaptă pe cel care a dispărut fiziceşte, dar este prezent prin faptele lui spirituale -, recompun un trecut cultural care poate modela încă prezentul.
1. The collection of "Familia" Magazine
2. The memorial collection "Iosif Vulcan":
- memorial objects
- works by Iosif Vulcan:
- poems: Lira mea
- historical work: Panteonul Român
- short stories
- novel: Ranele naţiunii
- theatre: Gărgăunii dragostei, Sore cu ploie, Ştefan Vodă cel Tînăr, Mireasă pentru mireasă
Az oldal fejlesztés alatt.
Colecţia Aurel Lazăr este compusă din următoarele obiecte:
A. MOBILIER – un salon ce a aparţinut lui Aurel Lazăr format din:
- masă cu tăblie cu casete şi cu picioarele sculptate
- canapea sculptată cu trei compartimente
- două scaune înalte “bărbăteşti”(sculptate)
- două scaune înalte “femeieşti”(sculptate)
- scaun-fotoliu – lucrat din lemn uşor şi mînere late de culoare neagră (după Valentina Lazăr a aparţinut biroului aflat la Alba Iulia)
- două suporturi de flori din stejar masiv
B. PORTRETE ŞI FOTOGRAFII CARE AU APARŢINUT FAMILIEI LAZĂR
– portretul în ulei al lui Aurel Lazăr (realizat după fotografia-portret)
- portret-fotografie în ramă a tatălui lui Aurel Lazăr
- portret-fotografie al lui Aurel Lazăr
- portret-fotografie în ramă a mamei lui Aurel Lazăr
- medalion cu portretele părinţilor
- fotografie în ramă cu Iulia Lazăr ( mama) alături de copilul Aurel Lazăr
- portretul d-nei Aurelia Lazăr în costum naţional
- fotografia familiei Aurel Lazăr (soţie, fiu)
- fotografie cu fiul lui Aurel Lazăr în curtea casei
- fotografie a lui Aurel Lazăr în atelierul pictorului E. Kovacs
- fotografie-portret a lui Aurel Lazăr în costum de gală
C. PIESE DE ARTĂ (în stil 1900 – secession)
- vas de flori cu bază ovală şi două capete de elefanţi pe margini
- stampă japoneză – scenă de interior cu două femei
The page is under construction.
Az oldal fejlesztés alatt.
Colecţia de volume din opera scriitorului conţine diferitele ediţii ale operelor poetice, publicistice şi de proză, ale lui Ady, apărute atît în timpul vieţii poetului, cît şi după moartea sa. Cele mai valoroase exemplare sînt ediţiile princeps, dintre care unele poartă dedicaţia autorului. În această colecţie se includ şi volumele de traduceri din opera lui Ady în diverse limbi, apărute de-a lungul anilor. Tot aici se încadrează vasta bibliografie de referinţă privind viaţa şi activitatea poetului (biografii, studii, comentarii etc.). Viziunea asupra personalităţii poetului se completează cu o bogată colecţie de articole de presă (peste o mie) adunate în peste 90 de ani.
Colecţia de documente se compune din diverse tipărituri (programe, invitaţii etc.) care atestă interesul şi recunoştinţa posterităţii faţă de personalitatea lui Ady Endre, recepţionarea mesajului ideatic al operei sale în perioade istorice succesive, materializate prin manifestări cultural-literare evocatoare, seri literare, simpozioane, recitări de poezii, spectacole artistice, înfiinţarea muzeului memorial, inaugurarea statuii lui Ady, acordarea numelui său unor şcoli sau străzi.
Colecţia de manuscrise cuprinde manuscrisele lui Ady: scrisori, cărţi poştale adresate unor personalităţi apropiate poetului, articole şi poezii semnate, alte manuscrise provenite de la membrii societăţii literare "A Halnap" şi prieteni apropiaţi ai poetului. În această colecţie este inclusă şi vasta corespondenţă a membrilor familiei Ady, cît şi cea purtată între diverşi cercetători ai operei lui.
Colecţia de periodice. În patrimoniul muzeului se regăsesc numeroase reviste literare apărute de-a lungul secolului XX. Dintre acestea se detaşează colecţia aproape completă a revistei "Nyugat" ("Occidentul"), care a fiinţat între anii 1908-1937 şi este considerată cea mai importantă revistă literară maghiară din secolul trecut. Ady a fost de la început colaboratorul, apoi redactorul revistei pînă la moartea sa (1908-1919).
Menţionăm şi alte reviste, printre care: "Jövendő" (1903), "Igaz Szó" (1958-1974), "Korunk" (1957-1974), "Utunk" (1965-1966, 1971-1974), "Familia" (1971-1974) etc.
Colecţia de fotografii conţine fotografiile poetului din diferite perioade ale vieţii sale, ale membrilor familiei Ady, ale profesorilor tînărului Ady. Aici se regăsesc şi fotografiile unor colegi de redacţie şi ale prietenilor poetului. Alte fotografii imortalizează locuri, clădiri legate de viaţa şi activitatea poetului sau mărturii ale recunoştinţei posterităţii faţă de personalitatea sa: statui, plăci comemorative etc.
În patrimoniului muzeului se află şi o valoroasă colecţie de fotografii vechi, provenite din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.
The volume collection from the work of the writer contains different editions of the poetry, publicist and prose works of Ady. The most valuable are the princeps editions, some of which having the author’s dedication. The translations done by Ady and a vast referential bibliography regarding his life are also can be found in this collection. The image on the poet’s personality is completed by the rich press articles collection (over 1000), collected through almost a century.
The document collection is made up by different printed material such as programs, invitations, which prove altogether the interest and gratefulness of the posterity towards Ady Endre’s personality, the understanding of his message in the following periods seen in the cultural-literary manifestations, literary evenings, symposiums, poetry recitals, shows, the founding of the memorial museum, the inauguration of his statue.
The manuscripts collection contains Ady’s letters, postal cards, articles and poems and other manuscripts of the members of the literary society "A Halnap". The correspondence of Ady’s family members and that of the different researchers of his work is also included in this collection.
The periodicals collection
The museum’s patrimony holds many literary magazines of the 20th century. Among these, we can outline the almost complete collection of "Nyugat" ("Occident"), considered to be the most important Hungarian literary magazine of the 20th century. The poet collaborated since the foundation of the magazines, to his death in 1919.
He also collaborated with "Jövendő" (1903), "Igaz Szó" (1958-1974), "Korunk" (1957-1974), "Utunk" (1965-1966, 1971-1974) and "Familia" (1971-1974).
The photography collection contains the poet’s and his family’s photos and those of his teachers and other photos which evoke places, buildings that were related to the poet’s life and activity.
The museum’s patrimony also holds a valuable collection of old photos from the second half of the 19th century and the beginning of the 20th century.
Az oldal fejlesztés alatt.
CRONOLOGIA RETROCEDĂRII PALATULUI BAROC
ŞI A STABILIRII NOULUI SEDIU AL MUZEULUI
ŢĂRII CRIŞURILOR
1990 - a fost depusă prima solicitare pentru retrocedarea Palatului Baroc, sediu al Muzeului Ţării Crişurilor, din anul 1970. În acel moment, spaţiile interioare ale Palatului baroc erau donate în folosinţa veşnică a Statului Român din anul 1964. Menţionăm că proprietarul Palatului baroc a fost între 1964-2005 Protopopiatul Romano-Catolic de Oradea, devenită după 1989 Episcopia Romano-Catolică
1996 � s-a declanşat procesul pentru anularea folosinţei gratuite de către Statul Român a Palatului baroc, proces iniţiat de Episcopia Romano-Catolică de Oradea.
2005 (martie) � Miniştrii Culturii şi Apărării se deplasează la Oradea cu scopul de a găsi o soluţie imediată pentru noul sediu al Muzeului. Clădirea vizată era fostul sediu al Garnizoanei Oradea, care corespundea nevoilor muzeale şi ca dimensiuni spaţiale, şi ca locaţie în oraş (ştiut fiind că aspectul acesta este foarte important), fiind ea însăşi, în sine, un monument de arhitectură. În urma vizitei, s-a decis transferul clădirii principale a Garnizoanei Oradea în vederea devenirii acesteia sediul Muzeului Ţării Crişurilor.
Este adevărat că a fost luată în discuţie şi varianta unui edificiu nou pentru muzeu, variantă propusă de noi şi care să fie rezultatul unui concurs internaţional, dar avându-se în vedere lipsa unor locaţii (terenuri) adecvate, timpul scurt avut la dispoziţie, fazele de organizare a concursului, costurile pe care le-ar fi implicat, s-a decis, în unanimitate, că Garnizoana este soluţia potrivită pentru a deveni sediul Muzeului;
2005 (9 iulie) � Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României anulează folosinţa gratuită a Palatului baroc de către Statul Român. Această decizie judecătorească a fost prefaţată prin mai multe Ordonanţe de urgenţă emise de Guvernele României între 1996 şi 2004, conform cărora se retroceda Palatul baroc Episcopiei Romano-Catolice de Oradea;
2005 (august) � a fost încheiat Acordul dintre Consiliul Judeţean Bihor şi Episcopia Romano-Catolică, prin care Muzeul Ţării Crişurilor, contra unei chirii de 1 euro/mp, putea rămâne în Palatul Baroc până la data de 30 august 2008, perioadă în care trebuie să fie rezolvată problema noului sediu şi amenajarea acestuia. Menţionăm că această chirie de 1 euro/mp a fost condiţionată de cedarea unor spaţii Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, respectiv în limitele pe care instituţia muzeală le putea pune la
dispoziţia acesteia fără a afecta procesul de pregătire a patrimoniului pentru transfer într-un nou sediu şi posibilităţile de depozitare a patrimoniului pregătit, în respectul normelor muzeale, PSI şi de securitate;
2005 (august) � în şedinţa Consiliului Judeţean Bihor au fost trecute în folosinţa gratuită a Muzeului clădirea principală din cadrul fostei Garnizoane (corpurile A şi A1), respectându-se astfel decizia Guvernului României ca edificiul în discuţie să aibă doar calitatea de Muzeu şi, de asemenea, ideea autorităţilor judeţene de a contura în acea zonă din Oradea un centru cultural-ştiinţific al municipiului;
2006 (1 ianuarie) � s-a decis închiderea muzeului pentru a pregăti patrimoniul de transfer în noul sediu stabilit, care urma să
intre în cel mai scurt timp în proiectare şi reparaţii de urgenţă (învelitoarea şi şarpanta acoperişului);
2006 � s-au reparat învelitoarea şi şarpanta acoperişului clădirii Garnizoanei. Valoare: cca 23 de miliarde lei vechi;
2007 (aprilie-mai) � a fost finalizată licitaţia pentru Proiectul tehnic şi de amenajare interioară, după ce prima licitaţie (din decembrie 2006) a fost amânată din motivul participării doar a unei singure firme. Câştigător: PROIECT Bihor. Valoarea: cca. 650.000 euro, fără TVA;
2007 (decembrie) � în şedinţa Consiliului Judeţean Bihor a fost aprobat, în unanimitate, Proiectul tehnic şi de amenajare
interioară a Muzeului Ţării Crişurilor, precum şi suma investiţiei rezultată din proiect (de cca. 24 milioane Euro, cu TVA). Precizare: suma respectivă este suma de control oferită de proiectant prin devizul general. Licitaţia execuţiei putea să ducă la valori mai mici.
Notă: Licitaţia a fost organizată de Consiliul Judeţean Bihor.
2008 (30 august) � a expirat Acordul încheiat între Consiliul Judeţean Bihor şi Episcopia Romano-Catolică de Oradea, prin care Muzeul stătea în chirie în Palatul baroc;
2008 (septembrie) � se poartă negocieri între conducerea actuală a CJ Bihor şi Episcopia Romano-Catolică de Oradea pentru prelungirea Acordului de găzduire a Muzeului în Palatul baroc. Pe lângă credinţa că situaţia se va rezolva în respectului patrimoniului şi a specialiştilor Muzeului, fără compromisuri care să pericliteze
starea bunurilor culturale deţinute (cca. 400.000 de piese de patrimoniu), ci doar în respectul Normelor naţionale şi internaţionale în domeniul patrimoniului, dar şi cele PSI şi de siguranţă, considerăm că este stringentă nevoie să se aibă în vedere, cu prioritate, asigurarea condiţiilor pentru revenirea Muzeului, în cel mai scurt timp, în circuitul instituţiilor de acest fel, naţionale şi europene, cu demnitatea şi profesionalismul pe care şi le-a dovedit în timp, încheind astfel starea de provizorat a acestuia, care este o instituţie importantă pentru cultura din România.
Este de menţionat că din 2006 patrimoniul muzeului este fotografiat, bucată cu bucată, şi apoi ambalat, situaţie din urmă care, însă, dacă se prelungeşte provizoratul, poate afecta starea de conservare a pieselor deţinute.
Textul de mai sus a fost pregătit pentru dezbaterea publică din 29 septembrie 2008, cu tema Nevoia de muzeu!, organizată de Asociaţia \"Prietenii Muzeului Ţării Crişurilor\", în parteneriat cu Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor şi Muzeul Ţării Crişurilor.
Ecomuzeul Ţării Crişurilor, în curs de organizare, va fi compus din două părţi, respectiv Rezervaţia Naturală Pîrîul Peţa şi Muzeul satului din Ţara Crişurilor. Este un concept muzeal care în Europa funcţionează, mai cu seamă în Franţa, şi îşi propune, pe de o parte, salvarea şi restaurarea a unui patrimoniu natural şi arhitectural reprezentativ pentru zona de interes, iar, pe de altă parte, valorificarea cultural-ştiinţifică şi turistică a acestuia.
Muzeul satului va urmări să reconstituie imaginea generală a unui sat din Ţara Crişurilor, în respectul structurii aşezărilor specifice zonei. Se va sublinia complexitatea materială şi spirituală a satului de pe Crişuri, se va pune accent pe reconstituirea unor ansambluri unitare şi caracteristice acestui spaţiu geografic. Vor fi transferate în muzeu obiective arhitectonice ţărăneşti din zonă, în mod special ateliere meşteşugăreşti de veche tradiţie (olari, sumănari, împletituri, vărari, lădari etc). Vor fi reconstituite instalaţii tehnice ţărăneşti, respectiv mori de apă de diferite tipuri, piue de postav, joagăre hidraulice etc). Se are în vedere organizarea unui muzeu viu, reprezentativ pentru lumea ţărănească tradiţională din Ţara Crişurilor, cu instalaţii tehnice în stare de funcţionare, cu ateliere meşteşugăreşti care să producă diferite obiecte, precum ceramică, feronerie, lăzi de zestre, împletituri etc., reuşind astfel să ofere cunoaşterea aprofundată a unui fenomen cu valoare etnologică incontestabilă.
Rezervaţia Naturală Pîrîul Peţa, avînd circa 10 ha, va fi în primul rînd o zonă de cercetare ştiinţifică. Despre valoarea ei, a se vedea secţiunea dedicată Ştiinţelor Naturii.
The Ecomuseum "Tara Crisurilor" will be divided in a Natural reservation - Pîrîul Peţa and the Village Museum from Ţara Crişurilor. The project aims to rescue and restore a natural and architectural patrimony of great importance while emphasizing the cultural, scientific and touristic value of that area.
The Village Museum will build the general image of a settlement from Tara Crisurilor as it was specifically structured in this area, underlining the material and spiritual complexity of the village, trying to piece together the ensembles that used to be specific to this space. The exhibition will show architectural country motives, workshops of old traditions (potteries, traditional clothes makers’ workshops, house painters’ workshops, chest makers’ workshops etc.). The aim is to create a lively museum with working plumbing and other plants and mills, with craftsmen workshops capable of producing different objects such as ceramic objects, iron objects, bottom drawers, and knitted works in order to give the possibility of getting thoroughly into this valuable ethnologic phenomenon.
Pîrîul Peţa Natural reservation, on approximately 10ha, will be in the first place a research area. Its value will be emphasized in the permanent exhibitions of the Natural Sciences Department.
Az oldal fejlesztés alatt.
Muzeul memorial dedicat marelui om politic român Aurel Lazăr a fost inaugurat la 1 decembrie 2008 în casa de la nr. 13 a străzii care îi poartă numele. Clădirea, care a aparţinut familiei avocatului dr. Aurel Lazăr, se constituie într-un veritabil monument de istorie românească prin faptul că, aici, la 12 octombrie 1918, a fost redactat textul Declaraţiei de independenţă naţională a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, document de o importanţă deosebită, devenit, încă de la lansarea sa, manifestul-program al mişcării politice de eliberare naţională a românilor din Transilvania, mişcare ce a culminat cu dobîndirea de către aceştia, la 1 decembrie 1918, a deplinei neatîrnări.
Beneficiind de o suprafaţă generoasă, casa memorială, care este parte componentă a complexului muzeal guvernat de către Muzeul Ţării Crişurilor, cuprinde:
- o sală prezentînd mărturii ale contribuţiei românilor bihoreni, în frunte cu dr. Aurel Lazăr, la pregătirea şi desăvîrşirea actului istoric al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918;
- o sală ilustrînd momente şi fapte semnificative din biografia marelui patriot bihorean, precum şi din bogata sa activitate desfăşurată pe multiple planuri: politic, civic, cultural sau administrativ;
- salonul reconstituit al casei Lazăr, cuprinzînd, în primul rînd, piesele de mobilier autentice, donate de moştenitorii acestuia, dimpreună cu portrete de familie, tablouri şi obiecte de artă;
- săli multifuncţionale, bine înzestrate logistic, în care se desfăşoară diverse activităţi ştiinţifice şi culturale.
The memorial museum dedicated to the great Romanian political figure who was Aurel Lazar and shall be opened on 1st of December, 2008, in the number 13th house on the street named after him. The house that once used to belong to Dr. Aurel Lazăr’s family is an authentic historical monument, this status being rendered by the fact that on 12th of October, 1918 here has been written the text of the Declaration of National Independence of Romanian people from Transylvania, Banat, Crişana and Maramureş, a document of great importance that since its release has been the program-manifest of the political movement for the national liberation of all Romanians from Transylvania, that reached its goal on 1st of December, the date of the obtaining of the long desired complete independence.
The memorial house is part of the "Ţara Crişurilor" Museum Complex and shall be organized as follows:
- an exhibition of the testimonials of Romanians from Bihor, who have – together with Aurel Lazar – prepared and perfected the historical act of the Great Union of 1st of December 1918;
- an exhibition that wishes to reveal important moments and facts belonging of Aurel Lazar’s biography, as well as his rich activity carried on in multiple fields such as politics, civics, culture and administration;
- the reconstitution of the house interior, containing authentic furniture – donations of his successors, together with family portraits, paintings and other art objects;
- multifunctional rooms, very well endowed, meant for different scientific and cultural events.
Az oldal fejlesztés alatt.
Rezervaţia Defileul Crişului Repede
Responsabil: Radu R. Huza
Rezervaţia Defileul Crişului Repede are o suprafaţă de 219,70 ha şi este cuprinsă între localităţile Şuncuiuş şi Vadu Crişului, pe o lungime de 3 km, de-o parte şi de alta a Crişului Repede, avînd următoarele limite, de la nord spre sud: pe versantul stîng limita începe din apropierea carierei de calcar, incluzînd Punctul fosilifer de la Dinamitieră, se continuă pe creastă de la Dealul Ceretului (alt. 506 m) pînă la Dealul Ţicleului (alt. 656 m) şi coboară apoi în lunca Şuncuiuşului, în apropierea tunelului; pe versantul drept limita începe de la liziera pădurii din vecinătatea comunei Vadu Crişului, se continuă pe creasta dealului Podireului (alt. 379 m), traversează spre sud Sohodolul pînă la Dealul Măgurii (alt. 566 m) şi coboară apoi pînă în faţa gurii tunelului de sub Dealul Baia Cocoşului.
Istoricul cercetărilor
Încă de la sfîrşitul secolului XIX L. Simonkai face cercetări botanice în împrejurimile comunei Vadu Crişului. El e primul care semnalează afinităţile dintre flora Cheilor Turzii şi a defileului Crişului Repede. Pe lîngă enumerările de specii pe care le face, L. Simonkai descrie şi taxoni noi pentru ştiinţă, cum ar fi: Jurinea mollis var. macrolepis. Cercetările botanice sînt reluate de Al. Borza, care publică în volumul "Flora Romaniae Exiccata" şi specii colectate din defileul Crişului Repede.
Cu toate că frumuseţea cascadei din Defileul Crişului Repede care iese din peştera Vadu Crişului a fost descrisă încă de la sfîrşitul secolului XIX, descoperirea propriu-zisă a peşterii de către cantonierul K. Handl a avut loc abia în anul 1903. În data de 10 noiembrie 1903, deschiderea îngustă a fost lărgită de renumitul animator al turismului bihorean, Iuliu Czaran, prin dinamitarea blocului de stîncă de deasupra cursului apei. În cursul acelei luni, K. Handl şi I. Czaran au pătruns în peşteră, unde au ajuns pînă la primul sifon, explorările fiind continuate de K. Handl, I. Veress şi K. Jordan. Contele Zichy - proprietarul de odinioară al terenului - susţine cu o contribuţie deosebită prima amenajare a peşterii cu podeţe şi scări de lemn. Czaran n-a mai participat personal la explorările şi amenajările ulterioare, dar a urmărit permanent cu atenţie şi a sprijinit aceste lucrări, continuînd să mai viziteze peştera - pentru ultima dată în decembrie 1905, cu puţin înainte de a deceda (6.01.1906). În 1905 are loc deschiderea peşterii pentru vizitare.
Defileul Crişului Repede şi Peştera de la Vadu Crişului au făcut obiectul unor studii ştiinţifice de peste un secol. Printre cercetători se numără şi marele biospeolog Emil Racoviţă, care împreună cu colaboratorii săi (R. Jeannel, V. Puşcariu, şi P. A. Chappuis) a făcut importante observaţii în anii 1921-1928 cu privire la fauna Peşterii de la Vadu Crişului. În 1948 au loc primele înregistrări şi măsurători privind parametrii cursului subteran, prin înfiinţarea unui post hidrometric la gura peşterii.
Frumuseţea peisagistică, faunistică, floristică şi fitocenologică a defileului a determinat Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii să facă o propunere pentru declararea defileului ca rezervaţie naturală. Consiliul de Miniştri prin Hotărîrea nr. 1625 din august 1955 declară Defileul Crişului Repede şi Peştera de la Vadu Crişului ca rezervaţie, cu un perimetru de protecţie de 247 ha.
Studii botanice au fost întreprinse în anii 1960 de o echipă de cercetători condusă de profesorul Boşcaiu, iar peşterile din Defileul Crişului Repede au fost apoi intens cercetate din punct de vedere morfologic, biospeologic, paleontologic, arheologic, de specialiştii Institutului de Speologie "Emil Racoviţă", ai Muzeului Ţării Crişurilor şi de membrii cluburilor de speologie.
Importanţa rezervaţiei
Defileul Crişului Repede, pe lîngă frumuseţea peisagistică şi diversitatea faunistică, are o importanţă botanică şi geologică deosebită fiind considerată o rezervaţie mixtă.
Importanţa botanică
Unul din motivele declarării Defileului Crişului Repede dintre Vadu Crişului şi Şuncuiuş ca rezervaţie a fost importanţa botanică deosebită a acestui areal, ce cuprinde asociaţii floristice cu elemente fitogeografice de la elemente eurasiatice la elemente mediteraneene, pînă la cele alpino-balcanice. În aria protejată au fost identificate peste 1500 de specii de plante, cu o diversitate foarte mare, incluzînd şi specii relictare aflate pe lista roşie: migdal pitic - Amygdalus nana, Iris aphylla, Hieracium caespitosum, popîlnic - Hepatica nobilis, Geranium lucidum, ghimpele - Ruscus aculeatus, Helleborus purpurascens, dediţei - Pulsatilla montana, laleaua pestriţă - Fritillaria tenella, specii de genţiane - Gentiana ciliata etc.
Importanţă zoologică
În zona defileului există diferite biotopuri populate de specii ocrotite la nivel european, dintre care menţionăm specii de păsări: Accipiter nisus, Falco subbuteo, Perdix perdix, Charadrius dubius curonicus, Strix aluco, Asio otus, Caprimulgus europaeus, Alcedo atthis, etc; specii de amfibieni şi reptile: sălămîzdră - Triturus vulgaris, T. cristatus, salamandra - Salamandra salamandra, buhaiul de baltă - Bombina variegata, broasca roşie de pădure - Rana dalmatina, broasca rîioasă - Bufo bufo, B. viridis, brotăcelul - Hyla arborea, şarpele de sticlă - Anguis fragilis, guşterul - Lacerta viridis, şopîrla de ziduri - Podarcis muralis, şarpele de alun - Coronella austriaca, şarpele lui Esculap - Elaphe longissima, şarpele de apă - N. tessellata; specii de mamifere: Glis glis, Sciurus vulgaris, vidra - Lutra lutra, Capreolus capreolus, Rhinolophus ferrum-equinum, R. hipposideros etc.; specii de nevertebrate subterane: Allolobophora antipai, Nesticus biroi, Mesoniscus graniger, Duvalius redtenbacheri biroi (singura specie prădătoare din peşterile Pădurii Craiului), Pholeuon moczaryi, Candona biharica (specie descrisă pentru prima oară din peştera de la Vadu Crişului), Bathynella vaducrisensis, Kowalskiella phreaticola. Fauna Peşterii de la Vadu Crişului a fost intens cercetată în ultimele decenii şi studiile arată că această peşteră este una din peşterile cu cea mai bogată faună subterană din Munţii Păsurea Craiului ca număr de specii, conţinînd: nevertebrate terestre şi acvatice, precum şi vertebrate troglofile.
Importanţă speologică
Aria naturală protejată are ca suport litologic roci carstificabile ce au generat, în evoluţia lor, formaţiuni exo şi endo-carstice. De-a lungul defileului există numeroase cavităţi carstice dintre care cea mai importantă este Peştera Vadu Crişului. Alături de aceasta alte 15 peşteri sînt incluse în circuitele turistice din defileu (Peştera Devenţului, Peştera Caprei, Peştera de la Casa Zmeului, Peştera Roşie, Peştera Fugarilor, Peştera Baia Cocoşului etc.). Peşterile din aria protejată Defileul Crişului Repede au furnizat o faună fosilă şi subfosilă de vertebrate, aflate în colecţia paleontologică a Muzeului Ţării Crişurilor: ursul cavernelor - Ursus spelaeus, Cervus elaphus, Rupicapra rupicapra, Capra ibex, Canis lupus, Crocuta spelaea, Lutra lutra, Felis sylvestris, Bubo bubo.
Importanţă arheologică şi istorică
Peşterile din zona defileului au constituit arealele cultice sau de habitat ale omului din perioada neolitică şi paleolotică (Peştera Devenţului, Peştera Caprei, Peştera de la Casa zmeului, Peştera Roşie,Peştera Fugarilor).
Vama sării - o construcţie din piatră din secolul XIII, loc de oprire al plutelor (azi Casa Zmeilor), situată pe versantul drept al defileului, unde se practica plutăritul pe Criş.
Crişului Repede Gorge Reservation
Responsible: Radu R. Huza
Crişului Repede Pass Reservation has a surface of 219, 70 ha and it is located between Şuncuiuş and Vadu Crişului on a length of 3 km on the Crisu Repede river banks.
L. Simonkai starts in the 19th century his botanical research in the surroundings of Vadu Crisului. He is the first to identify the similarities of the fauna from Cheilor Turzii and that of Crişul Repede Pass. He also describes new taxons for science, such as Jurinea mollis var. macrolepis. Research will be further on conducted by Al. Borza who publishes in his volume "Flora Romaniae Exiccata" amongst other, also species collected from Crişul Repede Pass.
Even if the waterfall from Crişul Repede Pass has been described since the end of the 19th century, the so called discovery of the cave happened in 1903. The cave has been explored by K. Handl and I. Czaran who were the first ant then, K. Handl, I. Veress şi K. Jordan. Count Zichy – who used to own the land – fitted out the cave, building wooden footbridges and stairs.
The cave from Vadu Crisului and Crisu Repede Pass has been studied over a century. Among the researchers there was also Emil Racoviţă, who, together with his collaborators, R. Jeannel, V. Puşcariu, and P. A. Chappuis, made important observations during 1921-1928 with regard to the Fauna from Vadu Crisului Cave.
The beauty and rarity of the Pass determined the decision of the Ministry Council in august 1955 to declare Vadu Crisului Cave and Crisu Repede Pass reservations, with a protected perimeter of 247 ha.
One of its motives was the botanical importance of this area where florist associations and phytogeographical elements coexisted – Eurasian elements, Mediterranean ones also, alpine-Balkan ones. In the protected area have been identified over 1500 plant species of a large diversity, including relic species on the red list: Amygdalus nana, Iris aphylla, Hieracium caespitosum, Hepatica nobilis, Geranium lucidum, Ruscus aculeatus, Helleborus purpurascens, Pulsatilla montana, Fritillaria tenella, Gentiana ciliata etc.
In the area of the pass there are also different biotypes of protected species such as: Accipiter nisus, Falco subbuteo, Perdix perdix, Charadrius dubius curonicus, Strix aluco, Asio otus, Caprimulgus europaeus, Alcedo atthis, etc; -Triturus vulgaris, T. cristatus, salamandra - Salamandra salamandra, buhaiul de baltă - Bombina variegata, Rana dalmatina, broasca rîioasă - Bufo bufo, B. viridis, Hyla arborea, Anguis fragilis, guşterul - Lacerta viridis, Podarcis muralis, Coronella austriaca, Elaphe longissima, N. tessellata; Glis glis, Sciurus vulgaris, Lutra lutra, Capreolus capreolus, Rhinolophus ferrum-equinum, R. hipposideros etc.; Allolobophora antipai, Nesticus biroi, Mesoniscus graniger, Duvalius redtenbacheri biroi (the only species of prey from the caves of Pădurea Craiului), Pholeuon moczaryi, Candona biharica (described from the first time), Bathynella vaducrisensis, Kowalskiella phreaticola.
Along the pass there are several karstic cavities of which, the most important one is Vadu Crisului Cave. In the touristic circuit of the area there are also other 15 caves included - Devenţului Cave, Caprei Cave, Casa Zmeului Cave, Roşie Cave, Fugarilor Cave, Baia Cocoşului Cave etc.
These caves supplied the collections from the Tara Crisurilor Museum with an important fossil and sub-fossil vertebrate fauna – caverns bear Ursus spelaeus, Cervus elaphus, Rupicapra rupicapra, Capra ibex, Canis lupus, Crocuta spelaea, Lutra lutra, Felis sylvestris, Bubo bubo.
Az oldal fejlesztés alatt.
ORARUL DE VIZITARE A PEŞTERII
LUNI - MARŢI: închis
MIERCURI - DUMINICĂ: 9,00 - 17,00
Detalii:
16,00 - ultima intrare
durata de vizitare: 30- 45 minute
grup maxim: 25 de persoane
grup minim: 10 persoane
PREŢ BILET
adulţi - 5,15 RON
elevi, studenţi, pensionari - 3,09 RON
PERSOANE DE CONTACT
Géczi Mihály - ghid peşteră, tel.: 0744.512926
Radu Huza - muzeograf, tel.: 0745.075597
Serviciul Judeţean Salvamont - Salvaspeo Bihor: 112
REGULI DE VIZITARE A PEŞTERII
Intrarea în peşteră este permisă numai în prezenţa ghidului.
Pe parcursul vizitării peşterii este interzis consumul alimentelor şi băuturilor.
Este interzis accesul persoanelor în stare de ebrietate.
Păstrarea liniştii şi a curăţeniei sînt obligatorii.
Fumatul în peşteră este strict interzis.
Fotografiatul interzis în peşteră.
CUSTODELE PEŞTERII
Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, B-dul Dacia 1-3
tel.: 0259412725, fax: 0259479918
www.mtariicrisurilor.ro
e-mail: contact@mtariicrisurilor.ro
VISITING PROGRAM
MONDAY - TUESDAY: closed
WEDNESDAY - SUNDAY: 9,00- 17,00
DETAILS:
16,00 – last entrance
duration of the visit: 30- 45 minutes
maximum number of persons per group: 25 persons
minimum number of the group: 10 persons
VISITATION FEES
adults - 5,15 RON
students, retired persons - 3,09 RON
USEFUL CONTACTS
Géczi Mihály - cave guide, tel.: 0744.512926
Radu Huza - muzeologist, tel.: 0745.075597
Salvaspeo Bihor - The County Mountain Rescue Service: 112
VISITING RULES
Entering in the cave is permitted only in the presence of the guide of the cave.
It is forbidden to consume food or drinks during visitation of the cave.
Access of drunken persons is forbidden.
Keep the silence and the cleanliness.
Smoking is forbidden in the cave.
Photo shooting is not allowed.
CAVE ADMINISTRATION
Ţării Crişurilor Museum, Oradea, B-dul Dacia 1-3
tel.: 0259412725, fax: 0259479918
www.mtariicrisurilor.ro
e-mail: contact@mtariicrisurilor.ro
Az oldal fejlesztés alatt.
De la Muzeul Ţării Crişurilor se pot achiziţiona anuarele instituţiei (Crisia, Biharea, Nymphaea), cărţi publicate în Editura Muzeului Ţării Crişurilor (Barbu Ştefănescu, Mobilier ţărănesc din Crişana, Oradea, 1997; Florian Dudaş, Misterioasa miniatură Madonna română din Biblioteca Vaticanului, Oradea, 1997; Gheorghe Gorun, Reformismul austriac şi violenţele sociale din Europa Centrală (1750-1800), Oradea, 1998; Aurel Chiriac, Pictura bisericilor de lemn româneşti din Bihor în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, Oradea, 1999; Lucia Cornea, Repertoriul vechilor ateliere fotografice din Oradea (1852-1950), Oradea, 1999; Gabriel Moisa, Colectivizare, rezistenţă şi represiune în vestul României (1948-1951), Oradea, 1999; Márton Venczel, Quaternary Snakes from Bihor, Oradea, 2000; Gabriel Moisa, Istorie şi propagandă istorică în România (1945-1989), Oradea, 2002; Adrian A. Rusu (coordonator), Cetatea Oradea. Monografie arheologică, vol. I., Zona Palatului Episcopal, Oradea, 2002; Marius Porumb, Aurel Chiriac (coordonatori), Artă românească. Artă europeană. Centenar Virgil Vătăşianu, Oradea, 2002; Tereza Mozes, Portul popular din nord-vestul României. Ţara Crişurilor, Oradea, 2002; Péter I. Zoltán, 3 secole de arhitectură orădeană, Oradea, 2003; Aurel Chiriac, Lucia Cornea, Călin Ghemiş, Gabriel Moisa (coordonatori), In Memoriam Nicolae Chidioşan, Oradea, 2003; Simona Stanciu, Dacia perenă, Oradea, 2004, Ana Martin, Stampa veneţiană din secolul al XVIII-lea. Difuziune europeană şi frecvenţa în colecţiile româneşti, Oradea, (2005), Aurel Chiriac, Liviu Borcea (coordonatori), Monografia comunei Vadu Crişului, Oradea, 2005; Lucia Cornea, Contribuţii la o istorie a oraşului Salonta în perioada interbelică, 1919-1945, Oradea, 2005; Ioan Crişan, Aşezări rurale medievale din Crişana, secolele X-XIII, Oradea, 2006, Ioan Godea, Muzeotehnică, Oradea, 2007, Rodica Hîrcă, Oradea. Decoraţii Art Nouveau, Oradea, 2007, Florina Ciure, Alexandru Simion, Sigismund of Luxemburg and his time, Oradea, 2007); cărţi publicate în alte edituri (Florian Dudaş, Românii din Oradea în epoca Luminilor, Editura Lumina, Oradea, 1996; Florian Dudaş, Avram Iancu în tradiţia românilor, Editura de Vest, Timişoara, 1998; Czier Zoltán, Macroflora liasică din România cu privire specială asupra Pădurii Craiului, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2000; Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, Editura Fundaţia Culturală Română, Cluj-Napoca, 2001; Corina Simon, Artă şi identitate naţională în opera lui Virgil Vătăşianu, Editura Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2002; Florian Dudaş, Pictorul David din Curtea de Argeş, peregrinul transilvan, Editura Lumina, Oradea, 2002; Ioan Godea, Etnologia română contemporană. Lexicon bibliografic ilustrat, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002; Gabriel Moisa, Istoria Transilvaniei în istoriografia românească (1965-1989), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003; Liviu Borcea, Memoria caselor, Editura Arca, Oradea, 2003; Marius Porumb, Ştefan cel Mare şi Transilvania. Legături culturale şi artistice moldo-transilvane în sec. XV-XVI, Institutul Cultural Român, Cluj-Napoca, 2004; Marius Porumb, Biserici de lemn din Maramureş, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005; Vasile Todinca, Sate româneşti. Mutaţii socio-economice (zona Beiuşului), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005; Mihaela Sandală Salontai, Biserica fortificată din Prejmer, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006; Marius Porumb, Ciprian Firea, Cetatea Câlnic, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007; cataloage de colecţii şi expoziţii temporare (Brâncuşi - lucrări din tinereţe. Bronzuri din colecţia Muzeului Naţional de Artă al României; Liviu Suhar - pictură; Gheorghe Gherman - pictură; Aurel Dumitru - sculptură, Zoe Pop - sculptură-grafică; Bruno Hufenus - sculptură; Aurel Pop - pictură; Ovidiu şi Sultana Maitec - sculptură şi pictură; Jakobovits Miklos - pictură, Kristófi János, pictură, Márta Jakobovits - ceramică, Traian Brădean şi Angela Popa Brădean - pictură, Coriolan Hora - pictură, Aurel Roşu - pictură, Constantin Blendea - pictură, Adriana Blendea - pictură, grafică,Vioara Bara - pictură, Premfoto - fotografii); pliante, vederi, precum şi obiecte de artă populară: ouă încondeiate, icoane pe sticlă, port popular.
The page will be updated.
Az oldal fejlesztés alatt.
Anul 1872 a însemnat începutul activităţii Societăţii de Arheologie şi Istorie a Comitatului Bihor, care şi-a propus inclusiv crearea unui muzeu al Bihorului. Sprijinirea acestui demers de către autorităţile orădene şi nu numai a avut drept consecinţă inaugurarea, în iunie 1896, a primului muzeu în Oradea, adăpostit într-o clădire eclectică, special construită în acest scop, finalizată în 1895 de către arhitectul Rimanoczy Kálman senior. în cele nouă încăperi destinate expoziţiei de bază, s-au etalat obiecte de arheologie, istorie şi etnografie. Totodată, acest cadru instituţionalizat a făcut posibilă dezvoltarea colecţiilor, precum şi impunerea unor măsuri de conservare şi depozitare a obiectelor de arheologie, de artă şi de etnografie. La 1918 muzeul a ajuns să aibă un patrimoniu de 17.640 de piese muzeale, din care 1377 aparţineau Colecţiei episcopului romano-catolic Ipolyi Arnold.
Statul român a acordat o atenţie specială aşezămintelor de acest tip după înfăptuirea României Mari. . Pe lîngă o susţinere financiară firească s-a trecut, inclusiv pentru Oradea, la o revizuire a inventarelor rămase după război, ştiut fiind că între 1916 şi 1918 colecţia episcopului romano-catolic Ipolyi şi alte obiecte de patrimoniu au fost transportate la muzeele din Budapesta şi Strigoniu. în funcţie de noua realitate a fost gîndită dezvoltarea colecţiilor, respectiv îmbogăţirea lor mai cu seamă cu piese reprezentative pentru arta populară românească, şi reorganizarea muzeului, care s-a redeschis publicului din anul 1921. Cu acest prilej s-a tipărit şi primul ghid, în română şi maghiară, al muzeului orădean.
Timp de 25 de ani, respectiv din 1946 pînă-n 1971, Muzeul Judeţean Bihor şi-a completat colecţiile, care astfel s-au diversificat. Ca urmare, s-a ajuns ca în anii \'60 să se creeze noi secţii, respectiv Istorie, Etnografie, Artă şi Ştiinţele Naturii. După restaurarea Palatului Baroc, construit între 1762-1776 de arhitectul Franz Anton Hillebrandt pentru a fi reşedinţă a Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, s-a inaugurat la Oradea Muzeul Ţării Crişurilor, în ziua de 17 ianuarie 1971.
Urmează perioada cea mai fertilă din existenţa instituţiei muzeale orădeane, care s-a impus ca un centru cultural-ştiinţific de referinţă pentru comunitatea de aici şi nu numai, ca o instituţie cu deschidere europeană, care promovează relaţii cu instituţii similare din ţară şi străinătate, dar şi cu universităţi, instituţii de cercetare din Ungaria, Slovacia, Polonia, Elveţia, Iugoslavia, Franţa etc. Muzeografii ce au lucrat şi lucrează aici s-au dovedit a fi, în marea majoritate, specialişti de excepţie, riguroşi investigatori ai patrimoniului tezaurizat de către secţiile de Istorie, Artă, Etnografie, Ştiinţele Naturii, precum şi în Muzeele Memoriale Ady Endre şi Iosif Vulcan, s-au dovedit a fi devotaţi ideii de valorificare expoziţională şi ştiinţifică a colecţiilor deţinute, dar şi studiului realităţii din teren, protejării monumentelor istorice din acest areal geografic, indiferent de către cine au fost create de-a lungul istoriei acestei părţi din România. De asemenea, cercetări specifice sînt derulate în Peştera de la Vadu Crişului, aflată în administrarea muzeului orădean.
Generaţiilor de muzeografi ce au lucrat aici după 1971 li se datorează cele trei anuare, Crisia, de arheologie şi istorie, Biharea, de etnografie şi artă, Nymphaea, de ştiinţele naturii, ajunse la 82 de apariţii, cărţi de autor şi volume colective, şi ele într-un număr de peste 50, participarea la contracte de cercetare ştiinţifică, naţionale şi internaţionale, pe probleme de arheologie, etnografie şi ştiinţele naturii. Din 1971 şi pînă astăzi paleta de preocupări s-a extins firesc, prin integrarea unor noi secţii, Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Naţional (1977), transferat din 2002 la Direcţia pentru Patrimoniu Cultural Naţional Bihor, Relaţii Publice şi Expoziţii (1996) şi Ecomuzeul Ţării Crişurilor (1996), situat în peisajul Băilor 1 Mai, compus din Muzeul Satului din Vestul României şi Rezervaţia naturală "Pîrîul Peţea", aceasta din urmă în curs de realizare.
Dacă în 1972 existau 25.314 piese, în prezent patrimoniul muzeului se ridică la cifra de 389.013 obiecte muzeale, din care 216.564 de arheologie şi istorie, 12.554 de artă, 16.414 de etnografie şi 143.481 de ştiinţele naturii.
în 1896, la Oradea, s-a inaugurat prima clădire special destinată unui muzeu. La 17 ianuarie 1971 şi-a deschis porţile Muzeul Ţării Crişurilor, unul din cele mai mari muzee pavilionare din România. Ambele date sînt fundamentale pentru muzeografia orădeană şi românească, ambele date reprezintă un alt început din perspectiva tezaurizării şi valorificării obiectelor-mărturii specifice vestului României cu prioritate, reprezentînd pe români, maghiari, slovaci, şvabi etc. Astăzi ne aflăm într-un moment cînd Muzeul Ţării Crişurilor, după 110 ani de existenţă continuă, se află la o vîrstă a împlinirilor şi speranţelor deopotrivă, cînd muzeul orădean îşi justifică investiţia, devenind o certitudine pentru Bihor, România şi Europa. Dar, în acelaşi timp, trecerea într-un nou spaţiu muzeal, organizat după pretenţiile mileniului al III-lea, sperăm să fie şi definitivă, în folosul patrimoniului deţinut de instituţia muzeală orădeană.
1872 marked the beginning of the activity for the Bihor County Archeology and History Society, one of its main goals being the construction of a county museum. With the support of local authorities, Oradea’s first museum was opened in June 1896, in an eclectic building that was finalized in 1895, especially designed by the famous architect Rimanoczy Kalman with this purpose. The nine main rooms of the museum displayed archeology, history and ethnography pieces. Nevertheless, this museum represented an appropriate frame and background for the enlargement of the existing collections, and its presence created the need for conservation and storage measures. In 1918 the museum owned 17.640 pieces, out of which 1377 were part of the private collection of the catholic bishop Ipolyi Arnold.
The government was particularly fond of this kind of establishments and was constantly promoting them in the period following the union of the Romanian states. Beside the financial support, the state asked for a solid verification of all records available after the war, considering that between 1916 and 1918 the private collection mentioned above and other patrimonial objects had been moved to Budapest and Strigoniu. In the light of these changes the developmental strategy has been changed, focusing more on traditional art and the entire museum was reorganized before its new opening in 1921. For this particular occasion a guide of the museum was printed in both Romanian and Hungarian.
For 25 years (1946-1971) Bihor County’s Museum’s collections became larger and more diversified. New sections such as: art or natural sciences were created. After the restoration of the Baroque Palace (built in 1762-1776 by Franz Anton Hillebrandt) initially destined to host the offices of the catholic bishopric, the building has been transformed in the Tara Crisurilor Museum starting form 17 January 1971.
A time of great achievement followed as the museum imposed itself as an important cultural and scientific center for the local community, as well as an European institution that promoted collaboration with other similar institutions inside and outside the border, with universities and research institutions form Hungary, Slovakia, Poland, Switzerland, Yugoslavia, France, etc. The team of museographers working for the museum proved their professionalism in both research activities and valuation of the patrimony of the History, Art, Ethnography, Natural Sciences sections and of the Memorial Museums Ady Endre and Iosif Vulcan. Their work consisted in properly displaying and promoting the collections, studying and researching the historical-geographical area through on-field archeological sites and protecting/conserving the historical monuments. The natural cave located in Vadu Crisului is also under the museum’s administration.
After 1971 the people working for the museum had put together three different annual magazines, Crisia, specialized in archeology and history, Biharea, specialized in ethnography and art and Nymphaea, dealing with natural sciences, magazines that have reached 82 issues by now. More than 50 books had been edited and the museum participated in several research projects and joint contracts on national and international level.
Since 1971 the range of interests has been continuously evolving, thus translating in the new departments such as: The National Office of Cultural Patrimony (1977), since 2002 part of the Direction of the National Cultural Patrimony Bihor, Public relations and Exhibitions (1996) The Tara Crisurilor Ecomuseum (1996) located in the 1 Mai Baths area, including the Ethnographical museum of the Western Romania and the natural reservation « Pîrîul Peţa » this last one being under construction.
If the year 1972 reported 25.314 pieces for the museum, currently the patrimony has reached a number of 389.013 objects, out of which 216.564 belong to the history and archeology department, 12.554 to the art department, 16.414 are ethnographical items and 143.481 are objects relevant for the natural sciences section. Only 6 % of these objects are displayed within the permanent exhibitions and galleries of the museum the others being available to the public only through periodical exhibitions.
In 1896 the first building especially projected to host a museum opened its gates to the public, and on the 17 of January it became the Tara Crisurilor Museum, one of the largest of its kind in Romania. Both dates are significant for the Romanian museology because they mark the starting point of different stages of collection organization of the objects- most of them testimonials of the western Romanian culture a land where Romanian Hungarian, Slovakian and Swabian cultures meet.
Today after 110 years of existence the Tara Crisurilor Museum has arrived at an age of maturity becoming an important local, national and European cultural reality. At this point of high hopes projected into the future the museum is preparing to relocate in a new building, organized according to the requests of the present times, a location that we hope to be permanent and preserve a special consideration to the museum’s patrimony.
Az oldal fejlesztés alatt.
Situat în nord-vestul României, judeţul Bihor este una dintre marile unităţi administrative ale ţării, raportat atît la suprafaţă, dar şi ca număr de locuitori. Cu un relief bine proporţionat, este străbătut de trei importante cursuri de apă: Barcăul la nord, Crişul Repede în zona centrală şi Crişul Negru în sud. Orientarea est-vest a acestor cursuri de apă va influenţa evoluţia umană în întreg arealul amintit. Municipiul Oradea reprezintă cea mai importantă localitate din judeţ, fiind şi capitala administrativă a acestuia.
Cercetările arheologice, extrem de intense în ultimele decenii, au relevat existenţa a numeroase aşezări umane încă din preistorie. Cele mai numeroase s-au concentrat în nordul judeţului, aici fiind semnalate descoperiri din neolitic la Suplacu de Barcău, iar din epoca bronzului la Sălacea, cu un unic templu megaron în regiunea central-europeană, Valea lui Mihai, Săcuieni, Otomani etc. În arealul orădean, marea aşezare preistorică de la Oradea-Salca a relevat atît vestigii neolitice, cît şi din epocile bronzului şi a fierului. Demne de remarcat sînt şi cele peste 20 de depozite şi tezaure din epoca bronzului găsite în judeţ, dintre care trei la Oradea. Convieţuirea dintre daci şi celţii stabiliţi la începutul secolului IV î.Hr. în aceste locuri a grăbit ritmul de dezvoltare a societăţii daco-getice. Coexistenţa celor două elemente etnice şi influenţele reciproce se evidenţiază prin cele şase tezaure dacice de argint descoperite în Bihor, dintre care trei în arealul orădean. Împreună cu dacii, celţii stabiliţi în aceste locuri au intrat în componenţa statului dac condus de Burebista. Legat de civilizaţia dacică clasică, menţionăm existenţa unor fortificaţii la Oradea, Tăşad şi Sacalasău Nou, care sînt o dovadă a existenţei în regiune a unor centre de putere zonală. Rămas în afara provinciei romane Dacia, după anul 106 d.Hr., Bihorul, locuit de dacii liberi, a suferit semnificative influenţe ale civilizaţiei romane, prin intermediul unui comerţ înfloritor.
Epoca migraţiilor, cu toate invaziile sale întinse pe parcursul a mai bine de şapte secole din mileniul I, nu a perturbat semnificativ evoluţia comunităţilor locale. Descoperirile arheologice, relativ numeroase, confirmă acest lucru, în ciuda prezenţei, mai ales în zona de nord-vest a judeţului, a unor artefacte de factură gepidică, slavă sau avară. În acest context trebuie semnalată descoperirea de excepţie făcută în localitatea Tăuteu, situată în nord-estul judeţului: două vase din argint, de mari dimensiuni, datînd din secolele V - VI d.Hr, provenind din atelierele romano-bizantine.
Evul mediu a confirmat ascensiunea oraşului Oradea spre statutul de centru politic, economic şi cultural al Comitatului, mai ales după declinul aşezării voievodale de la Biharea, ce a fost o vreme sub autoritatea lui Menumorut (secolele IX/X). Cele mai vechi cronici medievale - cea a lui Anonymus, a lui Simon de Keza, precum şi Statutele Capitlului de la Oradea-, confirmă existenţa, la începutul secolului al XII-lea, a Comitatului Bihor, precum şi funcţionarea Episcopiei romano-catolice de Oradea.
În jurul cetăţii orădene, în cartierele Subcetate, Olosig şi Velenţa, treptat, pe parcursul mai multor secole, se va conturanoul oraş, relativ unitar din punct de vedere arhitectonic. Oraş comercial prin excelenţă, Oradea a atras prin vămile sale numeroase venituri în visteria Episcopiei catolice, care avea monopolul acestui domeniu, permiţînd ridicarea unei impozante catedrale gotice în mijlocul cetăţii, în secolul al XIV-lea, monument care a succedat unui mai vechi lăcaş de cult romanic. Prin monumentalitatea sa, catedrala orădeană s-a remarcat în peisajul goticului central-european.
Cu străduţele sale înguste, tipic medievale, cu locuitorii săi ocupaţi cu negustoria, meşteşugurile sau agricultura, Oradea a cunoscut totuşi, prin Renaşterea de influenţă italiană, datorată strădaniei unor vestiţi umanişti, precum episcopii catolici Ioan Vitez de Zredna sau Gheorghe Martinuzzi, o intensă viaţă culturală: biblioteca capitlului, colegiul sau observatorul astronomic, unul dintre primele din centrul Europei, fiind doar cîteva dintre împlinirile acestui timp. Reforma religioasă de la mijlocul secolului al XVI-lea îşi va pune amprenta pe destinul oraşului şi al locuitorilor săi prin desfiinţarea bisericilor istorice locale, catolice şi ortodoxe.
După victoriile otomane din centrul Europei, principii ardeleni vor acorda cetăţii din Oradea o importanţă deosebită. Reconstrucţia acesteia, în apropierea zonei unde a existat o fortificaţie de pămînt încă din secolul XII, a însemnat unul dintre cele mai mari eforturi financiare şi umane ale Transilvaniei din toată perioada medievală târzie. Cele cinci bastioane ridicate de vestiţi arhitecţi italieni, zidurile masive, alături de şanţul protector plin cu apă, au oferit o protecţie perfectă garnizoanei, dar şi locuitorilor oraşului, realitate confirmată, printre altele, şi de marele asediu otoman eşuat, din anul 1598. Mijlocul secolului al XVII-lea a marcat finalul construirii unuia dintre cele mai mari ansambluri renascentiste din ţară: palatul princiar, protejat la rîndu-i de zidurile cetăţii. Sala centrală a palatului princiar, decorată cu un unic ansamblu stucatural, trădează gusturi şi mentalităţi tipice veacului al XVII-lea.
Comitatul medieval al Bihorului nu s-a limitat însă doar la ridicarea de edificii monumentale la Oradea. Demne de amintit sînt şi prosperele tîrguri ale Sălardului, Beiuşului, Cefei sau Sîniobului, aflate pe cele mai importante artere comerciale ale vestului Transilvaniei. Tot aici trebuie amintite cîteva dintre cele mai interesante monumente arhitectonice ale judeţului: biserica de la Remetea, cea din Sălard, Sînnicolau de Beiuş Voivozi, Parhida, Tileagd, precum şi cetăţile de la Cheresig, Săcuieni, Salonta, Peştiş, Finiş sau Biharea.
După scurta perioadă de ocupaţie otomană (1660 - 1692), Bihorul, ca de altfel întreaga Transilvanie, intră în graniţele Imperiului Habsburgic. Oradea va cunoaşte un ritm interesant de dezvoltare, marcat de ridicarea unor impozante construcţii în stil baroc, de cult sau laice. Dintre monumentele de cult se remarcă Biserica ortodoxă "Sf. Treime", din cartierul Velenţa, Biserica catolică "Sf. Ladislau", Catedrala Episcopiei Catolice, cel mai mare lăcaş de cult în stil baroc din ţară, Catedrala Episcopiei Ortodoxe - "Biserica cu Lună", Catedrala Episcopiei Greco-Catolice "Sf. Nicolae" sau fosta mănăstire a mizericordienilor. La acestea se adaugă monumentalul Palat Baroc, Şirul Canonicilor - un interesant ansamblu care înglobează un coridor flancat de coloane, lung de 250 m.- şi Cazarma Husarilor.
Finalul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor vor marca intrarea Oradiei în modernitate, oraşul primind prin trasarea unor noi trame stradale, o nouă înfăţişare. În acest context apar edificii destinate instituţiilor publice, precum şi altele cu funcţie de locuinţă. Amintim dintre acestea Palatul Camerei de Comerţ, Palatul Justiţiei, Poşta, Palatul Băncii Naţionale, Primăria municipiului Oradea, Teatrul etc., toate în stil eclectic, Palatul Vulturul Negru, Casele Adorjan, Palatul Apollo, Palatul Ullman etc. în stil secession, stil care dă un farmec şi o identitate unică oraşului pînă astăzi. O dezvoltare specială cunoaşte industria de fabrică, dar şi societăţile culturale româneşti (ASTRA, Reuniunea de cîntări "Hilaria" etc.), Fundaţia "Emanuil Gojdu", destinată susţinerii studiilor tinerilor români, maghiare (Societatea "Szigligeti", Societatea "Holnap" etc.). Relaţia dintre Iosif Vulcan, cel care l-a debutat sub numele de Eminescu pe marele poet în paginile revistei "Familia", cu Ady Endre este de relevat.
Unirea de la 1 Decembrie 1918, când Oradea şi întreg judeţul Bihor se alipesc României Mari, repară o nedreptate politică, socială, dar şi demografică. În deceniile interbelice, Oradea cunoaşte o dezvoltare economică, dar şi culturală remarcabilă. Pe fundalul unei normale toleranţe etnice îşi continuă activitatea Teatrul Român şi cel Maghiar, Şcoala de Arte Frumoase, revista "Familia", Muzeul, Casa Naţională, Reuniunea Culturală "Cele trei Crişuri", Asociaţia ASTRA, Societatea "Szigligeti Ede" etc.
Al doilea război mondial găseşte Bihorul rupt în două, urmare a hotărârilor Diktatului de la Viena: partea de nord va aparţine timp de patru ani Ungariei (1941-1944), în timp ce sudul va continua să aparţină României. Capitala judeţului, rămînînd în teritoriul cedat, Beiuşul, un vechi oraş românesc, îi va reveni sarcina de a deveni centrul administrativ al părţii rămase la România. După reunificarea din anul 1944, în Bihor, ca de altfel în întreaga ţară, se va instaura regimul comunist, care timp de peste 40 de ani va impune un control excesiv asupra conştiinţelor, va promova egalizarea valorilor în domeniile vieţii sociale şi spirituale. În acest context, nici societatea orădeană şi bihoreană nu va fi ocolită de flagelul măsurilor represive. În această realitate au continuat să funcţioneze instituţiile culturale profesioniste, toate de stat: Muzeul Judeţean, devenit Muzeul Ţării Crişurilor, Muzeele Ady Endre şi Iosif Vulcan, Filarmonica de Stat, Biblioteca Judeţeană, Teatrul, cu secţiile română şi maghiară, revista "Familia", seria a V-a, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Bihor şi, nu în ultimul rînd, Institutul Pedagogic de 3 ani, devenit din 1990 Universitatea Oradea.
Oradea, începînd cu 22 decembrie 1989, îşi redescoperă dimensiunea europeană de exprimare în plan economic, administrativ, cultural şi al învăţămîntului superior, îşi redobîndeşte condiţia de placă turnantă între Occident şi Orient, de centru reper în varii domenii de activitate pentru România, Europa Centrală şi de Sud-Est şi nu numai.
Bihor is placed in the north-west of Romania and it is one of the largest administrative units of the country, related to its surface but also, its number of inhabitants. Three important rivers rove the well-proportioned relief: Barcau (north), Crişul Repede (centre) and Crişul Negru (south). The east-west orientation of these rivers also determined the human evolution within this area.
The archaeological research from the last decade pointed out the existence of many human settlements even from prehistoric times.
The medieval period confirmed the rising of Oradea towards the statute of political, economical and cultural centre, especially after the decline of the voivode settlement at Biharea, under Menumorut (9th–10th centuries). The oldest medieval chronicles – by Anonymus and Simon of Keza – confirm the existence in the beginning of the 12 century, of the Bihor shire, also the working Roman-catholic Bishopric of Oradea.
Around Oradea fortress, in Subcetate, Olosig and Velenta neighbourhoods, a new city will gain new contour, forming a well defined unity from an architectonic point of view. Oradea was a commercial city in the true meaning of the word and it was capable to draw in the Catholic Bishopric treasury – who had the monopoly of this domain - through its custom houses, a lot of income, allowing an imposing gothic cathedral to be built in the middle of the fortress, in the 14th century. The monumentality of this cathedral brought it among the most important monuments alike in the Central-European gothic landscape.
With its narrow streets, typical to the medieval period, with its citizens always busy with trading, crafts or agriculture, Oradea had an intense cultural life (library, astronomic observer, one of the first in Central-Europe), thrived by Renaissance and owed to some well-known humanists like the catholic bishops Ioan Vitez of Zredna or Gheorghe Martinuzzi. The religious reform of the middle 16th century marked the city by suppressing the local historical churches, catholic and orthodox ones.
After the ottoman victories in the centre of Europe, the Transylvanian princes granted the fortress a whole more importance. Its reconstruction, near the area where there had been an earthen fortification since the 12th century, meant one of the greatest human and financial efforts in Transylvania. The five bastions raised by the famous Italian architects, the massive walls, near the protecting ditch filled with water, offered a perfect protection of the garrison and also of the inhabitants, which was a truth that has been confirmed by the great failed ottoman siege, in 1598. Middle 17th century marked the end of the building of one of the greatest renaissance ensembles in the country: the princely palace, protected by the fortresses walls. The main hall of the palace, decorated with a small stucature ensemble, reveals tastes and mentalities so typical for the 17th century.
The medieval shire of Bihor was also known for its prosperous fairs such as those from Salard, Beius, Cefa or Siniob – the most important commercial channels of the western Transylvania. Other important monuments of the county are: the church from Remetea, that from Salard, Sinnicolau de Beius Voivozi, Parhida, Tileagd, the fortresses from Cheresig, Sacuieni, Salonta, Pestis, Finis or Biharea.
After a short ottoman occupation period (1660 - 1692), Bihor, as well as whole Transylvania, stepped back into Austrian-Hungarian empire’s favours which meant a knew development rhythm and the building of several laic or cultic baroque buildings, such as: "Sf. Treime" orthodox church, "Sf. Ladislau" catholic church, the Catholic Bishopric Cathedral, the largest baroque cultic edifice in the country, the "Moon Church" – the Orthodox Bishopric Cathedral, and "Sf. Nicolae", the Greek-Catholic Bishopric, the Baroque Palace, "Sirul Canonicilor" (an interesting ensemble ,made up by a corridor, flanked by columns, long of 250 m ) and the Hussar’s Garrison.
The end of the 19th century and the beginning of the next one marked the entrance of the city of Oradea in "modernity". New buildings with new functionalities are now being built: the Palace of the Commerce Room, Justice Palace, the Post Office, National Bank Palace, City Hall, the Theatre etc. all in eclectic style, "Black Eagle" Palace, Adorjan houses, Apollo Palace, Ullman Palace etc. in secession style. The flourishing period can be seen also in the foundation of different cultural societies such as "Emanuil Gojdu" Foundation that offered support for young students, "Szigligeti" Society and "Holnap" society. Great personalities such as Iosif Vulcan, who published Eminescu in the pages of "Familia" magazine and the Hungarian poet Ady Endre, stood proof to the cultural prosperity of the city.
In the inter-war period, Oradea will flourish economically, but also culturally. The Second World War finds Bihor split in two, a consequence of the Vienna Dictate: the northern part will be for four years under Hungarian leadership (1941 - 1944), while the south will still be part of Romania. The county capital remaining in the surrendered territory, Beius, an old Romanian city, will take over the administration of the rest of the country.
After the 1944 reunification, the Communist party will take over Romania and during the next 40 years, it will impose an excessive control over knowledge, promoting the equalization of values in both the spiritual and social life domains. In this context, the society from Bihor was not spared by the repressive measures. The cultural institutions, all state institutions, went on with their work: the County Museum became the "Tara Crisurilor" Museum, Ady Endre and Iosif Vulcan Museums, State Philharmonic, the Theatre, "Familia" magazine, 5th edition, Plastic Artists Union from Bihor, the Pedagogic Institute of 3 years which, in 1990 became "University of Oradea".
Starting with 22nd of December, 1989, Oradea rediscovers its European dimension in the economical, administrative, cultural and educational field, regaining its condition of a solid binding between the Occident and the Orient, that of a referential centre in different activity domains for Romania, Central and East Europe and more.
Az oldal fejlesztés alatt.
Săpaturi de salvare:
2002 - 2008 - Săpături arheologice preventive în zona viitorului lac de acumulare de la Suplacu de Barcău (BH) - Porţ (SJ)
2004 - 2008 - Săpături arheologice preventive pe traseul Autostrăzii Transilvania Borş-Brasov (sectorul Santău Mare - Suplacu de Barcău)
Săpături arheologice sistematice:
1990 - 2003, 2007 - 2008 - Săpături arheologice sistematice în aşezarea medievală de la Cefa "Rădvani" - responsabil dr. Ioan Crişan
Situri arheologice cercetate:
2002 - 2008 - Suplacu de Barcău "Corău" - responsabili dr. Doina Ignat, Gruia Fazecaş, Lakatos Attila
2004 - 2007 - Margine "Valea Taniei" (comuna Abram) - responsabili dr. S. Dumitrascu, dr.S. Bulzan
2004 - 2007 - Poiana "La Pădure" (comuna Tăuteni) - responsabil Călin Ghemiş
2004 - 2006 - Margine - "Sinica" (comuna Abram) - responsabil Lakatos Attila, dr. Doru Marta
2007 - Oradea - Piaţa Independenţei - responsabil Lakatos Attila
2007 - Oradea - Cetate (responsabil dr. I. Crişan)
2007 - Oradea - Piaţa Independenţei (responsabil Lakatos Attila)
2007 - Fegernic "Valea Almaşului" (responsabil dr. Corina Toma, dr. Ioan Crişan)
2007 - Sântion "Frigoexpres" (responsabil dr. Sorin Bulzan)
2008 - Oradea "Lotus Market" (responsabil Gruia Fazecaş)
Salvation excavations:
2002 - 2008 - preventive excavations in the area of the future dam from Suplacu de Barcău (Bihor) – Port (Sălaj);
2004 - 2008 - preventive excavations on the future high-way Bors-Brasov (Santău Mare – Suplacu de Barcău sector).
Systematic archaeological excavations:
1990 - 2003, 2007 - 2008 - excavations in the medieval settlement from Cefa "Rădvani" - dr. Ioan Crişan.
Research archaeologic sites:
2002 - 2008 - Suplacu de Barcău "Corău" – responsible dr. Doina Ignat, Gruia Fazecaş, Lakatos Attila;
2004 - 2007 - Margine "Valea Taniei" (Abram) – responsible dr. S. Dumitrascu, dr. S. Bulzan;
2004 - 2007 - "La Pădure" (Tăuteni) – responsible Călin Ghemiş;
2004 - 2006 - Margine – "Sinica" (Abram) - responsible Lakatos Attila, dr. Doru Marta;
2007 - Oradea – Piaţa Independenţei - responsible Lakatos Attila;
2007 - Oradea – Fortress (responsible dr. I. Crişan);
2007 - Oradea – Piaţa Independenţei (responsible Lakatos Attila);
2007 - Fegernic "Valea Almaşului" (responsible dr. Corina Toma, dr. Ioan Crişan);
2007 - Sântion "Frigoexpres" (responsible dr. Sorin Bulzan);
2008 - Oradea "Lotus Market" (responsible Gruia Fazecaş).
Az oldal fejlesztés alatt.
1. Punctul fosilifer de la Lugaşu de Sus cu vertebrate marine de vîrstă triasică (anisiană).
Responsabil săpături: Erika Posmoşanu
2. Punctul fosilifer din cariera Recea, Şuncuiuş, de vîrstă liasică (hettangian-sinemurian) cu impresiuni şi compresiuni vegetative de cormofite.
Responsabil săpături: Dr. Zoltán Czier
3. Punctul fosilifer de la Cornet cu dinozauri şi alte vertebrate de vîrstă cretacică inferioară (barremiană).
Responsabil săpături: Erika Posmoşanu
4. Punctul fosilifer de la Subpiatră şi Vîrciorog cu vertebrate şi moluşte de vîrstă badeniană şi sarmaţiană.
Responsabil săpături: Dr. Márton Venczel
5. Punctul fosilifer de pe Dealul Şomleului (Betfia) cu vertebrate terestre de vîrstă pleistocenă inferioară (bihariană).
Responsabil săpături: Dr. Márton Venczel
1. The fossil Point from Lugaşu de Sus with marine vertebrates from Triassic (Anisian).
Responsible: Erika Posmoşanu
2. The fossil point from Recea, Şuncuiuş, Liasic (Hettangian-Sinemurian) with cormophite vegetative impressions and compressions.
Responsible: Dr. Zoltán Czier
3. The fossil point from Cornet with dinosaurs and other inferior Cretacic vertebrates (Barremian).
Responsible: Erika Posmoşanu
4. The fossil point from Subpiatră and Vîrciorog with vertebrates and molluscs from the Badenian and Sarmatian age.
Responsible: Dr. Márton Venczel
5. The fossil point from Dealul Şomleului (Betfia) with terrestrial vertebrates from inferior Pleistocene (Biharian).
Responsible: Dr. Márton Venczel
Az oldal fejlesztés alatt.
Az oldal fejlesztés alatt.
Sectiunea va fi actualizata in curand.
';
expo_naturale_en='
To be updated.
';
expo_naturale_hu='
Az oldal fejlesztés alatt.
';
expo_istorie_ro='
Sectiunea va fi actualizata in curand.
';
expo_istorie_en='
To be updated.
';
expo_istorie_hu='
Az oldal fejlesztés alatt.
';
expo_arheologie_ro='
Sectiunea va fi actualizata in curand.
';
expo_arheologie_en='
To be updated.
';
expo_arheologie_hu='
Az oldal fejlesztés alatt.
';
expo_arta_ro='
Sectiunea va fi actualizata in curand.
';
expo_arta_en='
To be updated.
';
expo_arta_hu='
Az oldal fejlesztés alatt.
';
expo_etnografie_ro='
Sectiunea va fi actualizata in curand.
';
expo_etnografie_en='
To be updated.
';
expo_etnografie_hu='
Az oldal fejlesztés alatt.
';
expo_iosif_vulcan_ro='
Muzeul memorial „Iosif Vulcan” este un punct distinct pe harta culturală a Oradiei, pentru că cel căruia îi este dedicat a avut meritul nepieritor de a-l fi debutat şi botezat pe poetul Mihai Eminescu în revista Familia.
Întemeiat în toamna lui 1964, muzeul a fost consacrat abia peste un an, cu ocazia aniversării centenarului revistei Familia.
Muzeul Memorial “Iosif Vulcan” funcţionează în clădirea care a găzduit, în perioada 1896-1906, locuinţa lui Iosif Vulcan şi redacţia revistei Familia. Expoziţia de bază a muzeului a fost reorganizată şi inaugurată la 18 mai 2001. Ea a fost concepută ca un corpus documentar cu cărţi, vitrine, fotografii, scrisori, în original şi în reproduceri, privind traiectul vieţii şi activităţii literare al lui Iosif Vucan şi al revistei Familia.
Expoziţia de bază însumează trei secţiuni extinse în cinci săli:
Prima sală cuprinde documente ce ilustrează viaţa şi activitatea lui Iosif Vulcan:
Locul naşterii, familia şi anii de studiu, reproduceri după foile matricole, reproduceri după primele poezii vulcaniene.
-Începuturile activităţii publicistice, reprezentate de revistele Şezătoarea şi Gura Satului.
-Panteonul Român - galerie a marilor personalităţi ale istoriei şi culturii române
-Poezii, romane, nuvele: Novele, Ranele naţiunii, Cavalerii Nopţii, Lira mea.
-Teatru: Ştefan Vodă cel Tînăr, Soare cu ploaie, Mireasă pentru mireasă, Gărgăunii dragostei.
-Mihai Eminescu în revista Familia: debutul cu poemul De-aş avea.
-Vasile Alecsandri şi George Coşbuc în Familia.
-Revista Familia - mărturie a unor evenimente importante: războiul pentru independenţă şi mişcarea memorandistă, primirea lui Iosif Vulcan în Academia Română.
-Vulcan şi Familia: coligate ale revistei din primele serii.
Următoarele trei săli reconstituie, cu mobilier original şi obiecte de epocă, o parte a locuinţei familiei Vulcan,biroul de lucru al întemeietorului revistei, o serie de tablouri şi obiecte de artă, accentul punîndu-se pe mobilierul de salon expus în cea de-a treia sală.
Penultima sală a muzeului este organizată în principal ca sală de documentare, dar oferă şi elemente expoziţionale: imagini din vechile tipografii orădene, grafica din paginile revistei şi documentele referitoare la colaboratorii seriilor interbelice ale revistei Familia.
Ultima sală oferă o serie de lucrări dedicate lui Iosif Vulcan precum şi seria actuală a revistei Familia.
'
expo_iosif_vulcan_en='
"Iosif Vulcan" Memorial Museum is located in the building that used to host Iosif Vulcan and "Familia" Magazine during 896-1906.
The main exhibition covers five rooms:
- place of birth, family and period of study;
- "Familia" Magazine;
- "Romanian Pantheon" – gallery of great personalities of Romanian history and culture;
- Theatre;
- Mihai Eminescu in "Familia";
- Vasile Alecsandri and George Coşbuc in "Familia"
- "Familia" – testimony of important events: independence war and memorandum movement;
- The apotheosis and the end;
- Vulcan and "Familia"
The next three rooms show a part of the Vulcans home, with the original furniture epoch objects and a living room furniture exhibited in the forth room.
The fifth room is dedicated to documentation, offering in addition some exhibition elements: images of old presses and documents referring to the three interwar series of "Familia" magazine plus the actual one.
'
expo_iosif_vulcan_hu='
Az oldal fejlesztés alatt.
'
expo_ady_endre_ro='
Inaugurarea Muzeului Memorial "Ady Endre" a avut loc la 26 mai 1955. Crearea acestui muzeu la Oradea se justifică prin legăturile strînse ale poetului cu oraşul de pe Crişul Repede. Cei patru ani de activitate jurnalistică s-au dovedit determinanţi în formarea personalităţii sale. "Oradea şi Nagyváradi Napló (Jurnalul Orădean) au constituit zenitul vieţii şi energiilor mele", a declarat poetul însuşi într-un articol publicat la 3 octombrie 1912.
Poetul s-a ataşat de Oradea prin prieteniile sincere şi durabile legate aici, prin muza sa, Léda, şi prin mişcarea literară novatoare A Holnap (Mîine), al cărei stindard incontestabil a fost.
Oradea s-a aflat întotdeauna în avangarda mişcării de promovare a personalităţii marelui poet maghiar. Imediat după moartea poetului, în februarie 1919, la Oradea s-a înfiinţat prima societate Ady, printre scopurile căreia figura şi strîngerea şi păstrarea documentelor şi relicvelor referitoare la poet. În 1942, din bani publici, oraşul a cumpărat de la Rozsnyay Kálmán renumita colecţie Ady, cu scopul amenajării unui muzeu memorial. Din cauza războiului, realizarea acestui deziderat a fost amînată, iar colecţia, păstrată în clădirea Primăriei, a suferit pierderi serioase.
Prin Decizia Sfatului popular regional Oradea, din ianuarie 1955, s-a creat baza juridică a înfiinţării Muzeului Memorial "Ady Endre". Între timp, prin Hotărîrea Ministerului Culturii, colecţia din Zalău, donată în 1935 de mama poetului Gimnaziului din Zalău, a fost transferată la Oradea.
Aceste două colecţii au stat la baza patrimoniului muzeului memorial. În organizarea acestuia, un rol important l-a avut scriitorul orădean Tabéry Géza, unul din foştii prieteni ai lui Ady.
Muzeul este găzduit de clădirea fostei cafenele "Müller", deosebit de populară la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Construcţia iniţială, finalizată în 1869 în piaţa din faţa sediului Prefecturii Bihor, şi-a căpătat forma actuală în cursul reconstrucţiei din 1895. Acest cochet local, cu terasă, a fost un loc preferat de tînărul Ady, nu numai pentru a petrece ci, conform uzanţelor vremii, pentru a şi lucra. Potrivit tradiţiei, în sezonul estival, în colţul din dreapta al terasei se afla masa lui, pe care a redactat multe dintre reportajele şi articolele sale.
În actuala expoziţie accentul cade pe prezentarea vieţii şi activităţii orădene a lui Ady, materialul expus prezentînd în principal munca de publicist şi în cadrul mişcării literare "A Holnap".
Expoziţia este completată şi cu date esenţiale referitoare la celelalte momente ale vieţii şi carierei sale, petrecute la Mecenţiu, Carei, Zalău, Debreţin şi, de asemenea, Paris, Budapesta, Ciucea.
Noua expoziţie de bază a muzeului reconstituie, în cele două încăperi laterale, atmosfera redacţiilor şi cafenelelor acelor vremuri. Demersul nostru este justificat şi de faptul că în perioada respectivă actuala clădire a muzeului îndeplinea funcţia de cafenea.
Muzeul Memorial încearcă să reliefeze mediul cultural şi social, cosmopolit şi dinamic al Oradiei, unde Ady a trăit, a lucrat, a iubit şi a suferit.
'
expo_ady_endre_en='
'
expo_ady_endre_hu='
Az oldal fejlesztés alatt.
'
function adauga_pagini(de_la,nr_pag)
{
var x="", inaltime=244;
if (nr_pag<5) de_la=1;
for(i=de_la;i<=nr_pag;i++)
{
var j=i-1;
x=x+"
";
inaltime=inaltime-27;
}
document.images["linie_nr_pag"].height=inaltime.toString();
document.getElementById("chenar_nr_pagini").innerHTML=x;
ultima_pagina=nr_pag;
}
function adauga_pagina()
{
var x="", inaltime=244;
if (nr_pag<5) de_la=1;
for(i=de_la;i<=nr_pag;i++)
{
var j=i-1;
x=x+"
![]("+nr_pag_array[j].src+")
";
inaltime=inaltime-27;
}
document.images["linie_nr_pag"].height=inaltime.toString();
document.getElementById("chenar_nr_pagini").innerHTML=x;
ultima_pagina=nr_pag;
}
function schimba_pagina_de_text(pag_noua)
{
// schimb textul
schimba_pagina(pag_noua);
// verific daca noua pagina este la marginea de sus sau de jos
dezactiveaza_pagina(pagina_activa);
if (pag_noua==ultima_pagina)/*&&(nr_pag_colectii_stiinte>5))*/
{ // daca da urc numerele cu 4 pagini
switch (unde_suntem)
{
case 'stiintele_naturii' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_colectii_stiinte) adauga_pagini(ultima_pagina, ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_colectii_stiinte-4, nr_pag_colectii_stiinte);
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_expo_naturale) adauga_pagini(ultima_pagina, ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_expo_naturale-4, nr_pag_expo_naturale);
break;
case 'santiere' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_santiere_stiintele_naturii) adauga_pagini(ultima_pagina, ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_santiere_stiintele_naturii-4, nr_pag_santiere_stiintele_naturii);
break;
case 'arii protejate' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_arii_protejate) adauga_pagini(ultima_pagina, ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_arii_protejate-4, nr_pag_arii_protejate);
break;
}
break;
case 'istorie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_colectii_istorie) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_colectii_istorie-4,nr_pag_colectii_istorie);
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_expo_istorie) adauga_pagini(ultima_pagina, ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_expo_istorie-4, nr_pag_expo_istorie);
break;
}
break;
case 'arheologie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_colectii_arheologie) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_colectii_arheologie-4,nr_pag_colectii_arheologie);
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_expo_arheologie) adauga_pagini(ultima_pagina, ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_expo_arheologie-4, nr_pag_expo_arheologie);
break;
case 'santiere' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_santiere_arheo) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_santiere_arheo-4,nr_pag_santiere_arheo);
break;
}
break;
case 'arta' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_colectii_arta) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_colectii_arta-4,nr_pag_colectii_arta);
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_expo_arta) adauga_pagini(ultima_pagina, ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_expo_arta-4, nr_pag_expo_arta);
break;
}
break;
case 'etnografie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_colectii_etnografie) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_colectii_etnografie-4,nr_pag_colectii_etnografie);
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_expo_etnografie) adauga_pagini(ultima_pagina, ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_expo_etnografie-4, nr_pag_expo_etnografie);
break;
}
break;
case 'iosif_vulcan' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_colectii_vulcan) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_colectii_vulcan-4,nr_pag_colectii_vulcan);
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_expo_iosif_vulcan) adauga_pagini(ultima_pagina, ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_expo_iosif_vulcan-4, nr_pag_expo_iosif_vulcan);
break;
}
break;
case 'ady_endre' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_colectii_ady) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_colectii_ady-4,nr_pag_colectii_ady);
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_expo_ady_endre) adauga_pagini(ultima_pagina, ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_expo_ady_endre-4, nr_pag_expo_ady_endre);
break;
}
break;
case 'ecomuzeul' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_ecomuzeul) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_ecomuzeul-4,nr_pag_ecomuzeul);
break;
case 'lazar' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_expo_aurel_lazar) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_expo_aurel_lazar-4,nr_pag_expo_aurel_lazar);
break;
case 'pestera_vad' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'prezentare_vad' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_vad) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_vad-4,nr_pag_vad);
break;
case 'informatii_utile' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_utile_vad) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_utile_vad-4,nr_pag_utile_vad);
break;
}
break;
case 'istoricul_muzeului' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_istoric_muzeu) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_istoric_muzeu-4,nr_pag_istoric_muzeu);
break;
case 'istoric_bihor' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_istoric_bihor) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_istoric_bihor-4,nr_pag_istoric_bihor);
break;
case 'acum' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_acum) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_acum-4,nr_pag_acum);
break;
case 'utile' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'stand' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_stand_muzeu) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_stand_muzeu-4,nr_pag_stand_muzeu);
break;
}
break;
case 'info' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'stand' :
if (ultima_pagina+4<=nr_pag_stand_muzeu) adauga_pagini(ultima_pagina,ultima_pagina+4)
else adauga_pagini(nr_pag_stand_muzeu-4,nr_pag_stand_muzeu);
break;
}
break;
}
}
else
{
if ((pag_noua==ultima_pagina-4)&&(ultima_pagina-4!=1))
{ // daca s-a dat click pe prima pagina din lista, verific daca nu se poate urca la pagini anterioara
// daca da, urc atat cat se poate
switch (unde_suntem)
{
case 'stiintele_naturii' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_colectii_stiinte>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_stiinte);
}
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_expo_naturale>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_expo_naturale);
}
break;
case 'santiere' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_santiere_stiintele_naturii>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_santiere_stiintele_naturii);
}
break;
case 'arii protejate' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_arii_protejate>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_arii_protejate);
}
break;
}
break;
case 'istorie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_colectii_istorie>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_istorie);
}
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_expo_istorie>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_expo_istorie);
}
break;
}
break;
case 'arheologie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_colectii_arheologie>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_arheologie);
}
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_expo_arheologie>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_expo_arheologie);
}
break;
case 'santiere' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_santiere_arheo>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_santiere_arheo);
}
break;
}
break;
case 'arta' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_colectii_arta>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_arta);
}
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_expo_arta>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_expo_arta);
}
break;
}
break;
case 'etnografie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_colectii_etnografie>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_etnografie);
}
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_expo_etnografie>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_expo_etnografie);
}
break;
}
break;
case 'iosif_vulcan' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_colectii_vulcan>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_vulcan);
}
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_expo_iosif_vulcan>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_expo_iosif_vulcan);
}
break;
}
break;
case 'ady_endre' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_colectii_ady>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_ady);
}
break;
case 'expo_permanenta' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_expo_ady_endre>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_expo_ady_endre);
}
break;
}
break;
case 'utile' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'stand' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_colectii_ady>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_stand_muzeu);
}
break;
}
case 'info' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'stand' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_colectii_ady>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_stand_muzeu);
}
break;
}
break;
case 'ecomuzeul' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_ecomuzeul>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_ecomuzeul);
}
break;
case 'lazar' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_expo_aurel_lazar>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_expo_aurel_lazar);
}
break;
case 'pestera_vad' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'prezentare_vad' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_vad>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_vad);
}
break;
case 'informatii_utile' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_utile_vad>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_utile_vad);
}
break;
}
break;
case 'istoricul_muzeului' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_istoric_muzeu>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_istoric_muzeu);
}
break;
case 'istoric_bihor' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_istoric_bihor>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_istoric_bihor);
}
break;
case 'acum' :
if (ultima_pagina-8>=1) adauga_pagini(ultima_pagina-8,ultima_pagina-4)
else
{
if (nr_pag_acum>=5) adauga_pagini(1,5)
else adauga_pagini(1,nr_pag_acum);
}
break;
}
}
}
// colorez numarul de pagina activ
alege_nr_pagina_activa(pag_noua);
pagina_activa=pag_noua; am_schimbat_pagina=1;
}
function transparenta_nr_pag(a_cata,pe)
{
if (pe)
{ // pun transparenta
if (pagina_activa!=a_cata)
{
document.getElementById('fundal_pag_'+a_cata.toString()).style.backgroundColor='rgb(125,125,125)';
document.images["pag"+a_cata.toString()].style.MozOpacity=0.8;
document.images["pag"+a_cata.toString()].style.filter="alpha(opacity= 80)";
document.images["pag"+a_cata.toString()].style.opacity=0.8;
}
}
else
{ // scot transparenta
if (am_schimbat_pagina==0)
{
if (pagina_activa!=a_cata)
{
document.images["pag"+a_cata.toString()].style.MozOpacity=1;
document.images["pag"+a_cata.toString()].style.filter="alpha(opacity= 100)";
document.images["pag"+a_cata.toString()].style.opacity=1;
document.getElementById('fundal_pag_'+a_cata.toString()).style.backgroundColor='transparent';
}
}
else
{
am_schimbat_pagina=0;
document.getElementById('fundal_pag_'+a_cata.toString()).style.backgroundColor='transparent';
}
}
}
function dezactiveaza_pagina(numar)
{
document.images["pag"+numar.toString()].style.MozOpacity=1;
document.images["pag"+numar.toString()].style.filter="alpha(opacity= 100)";
document.images["pag"+numar.toString()].style.opacity=1;
}
function alege_nr_pagina_activa(numar)
{
document.images["pag"+numar.toString()].style.MozOpacity=0.7;
document.images["pag"+numar.toString()].style.filter="alpha(opacity= 70)";
document.images["pag"+numar.toString()].style.opacity=0.7;
}
function initializeaza_pagini()
{
switch (unde_suntem)
{
case 'stiintele_naturii':
switch (unde_suntem_in_submeniu) {
case 'colectii':
// adauga_pagina();
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_colectii_stiinte >= 5) { // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1, 5);
}
else { // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1, nr_pag_colectii_stiinte);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'expo_permanenta':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_expo_naturale>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_expo_naturale);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'santiere':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_santiere_stiintele_naturii>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_santiere_stiintele_naturii);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'arii protejate':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_arii_protejate>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_arii_protejate);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
}
break;
case 'istorie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_colectii_istorie>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_istorie);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'expo_permanenta':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_expo_istorie>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_expo_istorie);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
}
break;
case 'arheologie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_colectii_arheologie>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_arheologie);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'expo_permanenta':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_expo_arheologie>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_expo_arheologie);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'santiere':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_santiere_arheo>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_santiere_arheo);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
}
break;
case 'arta' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_colectii_arta>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_arta);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'expo_permanenta':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_expo_arta>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_expo_arta);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
}
break;
case 'etnografie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_colectii_etnografie>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_etnografie);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'expo_permanenta':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_expo_etnografie>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_expo_etnografie);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
}
break;
case 'iosif_vulcan' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_colectii_vulcan>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_vulcan);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'expo_permanenta':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_expo_iosif_vulcan>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_expo_iosif_vulcan);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
}
break;
case 'ady_endre' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_colectii_ady>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_colectii_ady);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'expo_permanenta':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_expo_ady_endre>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_expo_ady_endre);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
}
break;
case 'utile' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'stand':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_stand_muzeu>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_stand_muzeu);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
}
break;
case 'info' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'stand':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_stand_muzeu>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_stand_muzeu);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
}
break;
case 'ecomuzeul' :
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_ecomuzeul>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_ecomuzeul);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'lazar' :
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_expo_aurel_lazar>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_expo_aurel_lazar);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'pestera_vad' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'prezentare_vad':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_vad>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_vad);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'informatii_utile':
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_utile_vad>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_utile_vad);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
}
break;
case 'istoricul_muzeului' :
/* // introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
if (nr_pag_istoric_muzeu>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_istoric_muzeu);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'istoric_bihor' :
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_istoric_bihor>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_istoric_bihor);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
case 'acum' :
// introduc numerele de pagina din dreapta in functie de cate pagini are textul de la colectii
/* if (nr_pag_acum>=5)
{ // daca are cel putin 5 pun 5 numere
adauga_pagini(1,5);
}
else
{ // altfel pun cate sunt
adauga_pagini(1,nr_pag_acum);
}*/
// introduc textul de la prima pagina
schimba_pagina(1);
// fac imaginea cu numarul de pagina corespunzator paginii curente transparenta si cu fundal verde
break;
}
document.getElementById("chenar_nr_pagini").style.top="0px";
}
function reseteaza_pagini()
{
document.images["linie_nr_pag"].height="244";
document.getElementById("chenar_nr_pagini").innerHTML="";
pagina_activa=0; ultima_pagina=0; am_schimbat_pagina=0;
}
function schimba_pagina(a_cata_pagina)
{
switch(unde_suntem)
{
case 'stiintele_naturii' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("colectii_stiinte_"+limba_aleasa);
break;
case 'expo_permanenta':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("expo_naturale_"+limba_aleasa);
break;
case 'santiere':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("santiere_stiintele_naturii_"+limba_aleasa);
break;
case 'arii protejate':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("arii_protejate_"+limba_aleasa);
break;
}
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'istorie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("colectii_istorie_"+limba_aleasa);
break;
case 'expo_permanenta':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("expo_istorie_"+limba_aleasa);
break;
}
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'arheologie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("colectii_arheologie_"+limba_aleasa);
break;
case 'expo_permanenta':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("expo_arheologie_"+limba_aleasa);
break;
case 'santiere':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("santiere_arheologie_"+limba_aleasa);
break;
}
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'arta' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("colectii_arta_"+limba_aleasa);
break;
case 'expo_permanenta':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("expo_arta_"+limba_aleasa);
break;
}
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'etnografie' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("colectii_etnografie_"+limba_aleasa);
break;
case 'expo_permanenta':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("expo_etnografie_"+limba_aleasa);
break;
}
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'iosif_vulcan' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("colectii_vulcan_"+limba_aleasa);
break;
case 'expo_permanenta':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("expo_iosif_vulcan_"+limba_aleasa);
break;
}
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'ady_endre' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("colectii_ady_"+limba_aleasa);
break;
case 'expo_permanenta':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("expo_ady_endre_"+limba_aleasa);
break;
}
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'utile' :
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("stand_muzeu_"+limba_aleasa);
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'ecomuzeul' :
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("ecomuzeul_"+limba_aleasa);
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'lazar' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'colectii':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("colectii_lazar_"+limba_aleasa);
break;
case 'expo_permanenta':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("expo_lazar_"+limba_aleasa);
break;
}
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'pestera_vad' :
switch (unde_suntem_in_submeniu)
{
case 'prezentare_vad':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("vad_"+limba_aleasa);
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'informatii_utile':
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("utile_vad_"+limba_aleasa);
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
}
break;
case 'istoricul_muzeului' :
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("istoric_muzeu_"+limba_aleasa);
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'istoric_bihor' :
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("istoric_bihor_"+limba_aleasa);
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
case 'acum' :
document.getElementById("chenar_pagini").innerHTML=eval("text_acum_"+limba_aleasa);
// colorez numarul corespunzator paginii active
break;
}
}
function pozitieMouse(e) {
if (scroll_on == 1) {
if (!e)
var e = window.event;
if (e.pageY) {
pozMouseSB = e.pageY - 305;
}
else
if (e.clientY) {
pozMouseSB = e.clientY - 305;
}
inaltimeSB = document.getElementById("chenar_fundal_nr_pagini").clientHeight;
inaltimeCT = document.getElementById("coloana_text").clientHeight-268;
inaltimeESB=inaltimeSB-21;
if ((document.getElementById("chenar_nr_pagini").offsetTop - 305 > 0) || (document.getElementById("chenar_nr_pagini").offsetTop + 21 < inaltimeSB)) {
// scrollul nu este nici la extrema inferioara nici la cea superioara, asadar il mut cu atat cat trebuie avand grija sa nu trec de extreme
var val=pozMouseSB-10; val21=val+21;
var pozitie_text=-1*Math.round((val*inaltimeCT)/inaltimeESB);
if (val < 0) {
document.getElementById("chenar_nr_pagini").style.top = "0px";
document.getElementById("coloana_text").style.top="0px";
}
else
if (val21 > inaltimeSB) {
document.getElementById("coloana_text").style.top = pozitie_text.toString() + "px";
document.getElementById("chenar_nr_pagini").style.top = (inaltimeSB - 21).toString() + "px";
}
else {
document.getElementById("coloana_text").style.top = pozitie_text.toString() + "px";
document.getElementById("chenar_nr_pagini").style.top = val.toString() + "px";
}
}
else
if ((pozMouseSB > 10)&&(pozMouseSB
document.getElementById("chenar_pagini").clientHeight) {
scroll_on = 1;
if (!e) var e = window.event;
var target = e.target != null ? e.target : e.srcElement;
}
}
function opreste_scroll() {
scroll_on=0;
}
document.onselectstart = function() {
if (scroll_on == 1) {
return false;
}
else {
return true;
}
}
document.ondragstart = function() {
if (scroll_on == 1) {
return false;
}
else {
return true;
}
}
document.onmousedown = function() {
if (scroll_on==1) return false;
else return true;
}